”Mi-e frica.
Si este abia inceputul unei noi zile.” (Sorin Tunaru - fragment ”Imaginarium”).
Au mai ramas 98%.
De fiecare amintire si de tot ceea ce sta cu obstinatie in calea siroiului de smoala fierbinte ce imi incalzeste trupul, mi-e frica.
De umbra care se intoarce de pe o parte pe alta si incearca sa se inveleasca cu hartii de ziar.
De umbra ramasa in patul cu lenjerii inflorate si aroma de crema de ghete.
Pe urmele pasilor tai haotici prin camerele mintii mele, inchizand si deschizand usi, la intamplare, sa ma gaseasca ascuns intr-un colt, acoperit in draperii albe, mi-e frica.
In lumina veiozei lasata aprinsa, pe noptiera unde se mai aflau, aseara, doar doua pahare goale si poza zilei de ieri inramata, mi-e frica.
De intunericul ce se prelinge ca smoala fierbinte pe pielea capului si intra in mine prin venele in care sangele a refuzat demult sa mai circule. ”Mi-e frica
