Imago este ultimul stadiu in metamorfoza unei insecte, in care aceasta atinge maturitatea, fiind apta de a se reproduce.
Destinele lor sunt urmarite cu adanca intelegere si patrundere psihologica ale marii romanciere, obsedata de conditia oamenilor intr-o lume stramb croita: „oameni reali, azi disparuti, care au stat in spatele personajelor mele, al celor care s-au purtat ireprosabil si al celor care au calcat gresit, striviti in masina de tocat a vremurilor, al celor care au rezistat si al celor care au cedat, martori, si eroi, si victime, a caror amintire va ramane in veci“..
Pe acest fundal apar portretele catorva tineri care adera la noile tendinte artistice, penduland totodata intre idealism si cinism, curaj si lasitate, dragoste si tradare.
Ludmila Ulitkaia propune o fresca a Rusiei intr-o epoca in care teroarea se imblanzise doar intru catva, dainuind in diverse forme: un dezghet pervers in cultura, o acceptare de fatada a libertatii de opinie, sanctionata drastic apoi cu procese si condamnari.
O constructie epica impresionanta, in care tragedia e mereu subminata de elementele comice, un mare roman despre iubire, destine si caractere, Imago acopera peste o jumatate de secol de istorie, de la funeraliile faraonice ale lui Stalin pana la moartea poetului exilat Iosif Brodski.
Pentru Ludmila Ulitkaia, termenul devine o metafora care strabate intregul roman si sugereaza maturizarea morala a fiintei umane.
Imago este ultimul stadiu in metamorfoza unei insecte, in care aceasta atinge maturitatea, fiind apta de a se reproduce
