Prin ceea ce scrie, Robert Nutu militeaza pentru o inviere a esteticii uratului, in sensul cel mai visceral cu putinta.
Un subiect care unora le poate parea respingator, insa o scriitura captivanta si onesta, construita pe un univers infrareal al detaliilor, care anunta un scriitor ce merita toata atentia in continuare.* Mihai Curtean.
Cred ca cititorul n-ar trebui sa priveasca aceasta carte strict din punctul de vedere al senzatiilor brute si al carnii, ci ar trebui sa incerce sa descopere si umorile psihicului care se ascund in atmosfera aspra si tulburatoare a nuvelei de fata.
Organicul sfarseste prin a fi descompus si imblanzit, ca o victorie a perceptiei si a mintii asupra senzatiei si senzorialului.
O carte socanta, in care sexualitatea explicita se combina cu un fel de deconstructie a carnii, a organicului, care autorului pare sa nu-i provoace greata, totul fiind tratat in modul cel mai firesc.
Sade trecut prin Huysmans, Dali trecut prin Cannibal Corpse si, pe alocuri, cate ceva din atmosfera paranoida a filmului Fear and Loathing in Las Vegas.
Dantelaria aproape baroca de viscere si secretii e construita cu minutiozitate si fiecare cuvant, cu perdea sau fara perdea, are locul sau bine stabilit in arhitectura textului.
Prin ceea ce scrie, Robert Nutu militeaza pentru o inviere a esteticii uratului, in sensul cel mai visceral cu putinta
