Sunt cetateanul nestiut.
Doar timpul masurat de ceas mai spune de al tau pas..
Funesta naluca cantand un drum catre rai mai bland.
Doar ranjetul mai lumina cuiul deasupra sa&hellip
Din aripi isi facuse bice, din pumni – otel inversunat.
L-am agatat in cui aseara, a amutit, tembel, si isterizand apatic.
Si versul ti l-ai pierdut pe drum, e ingerul far’ de stapan.
E ingerul ce harpa si-a strunit cand pasul ti l-ai priponit.
Sunt eu, nu-ti sunt, ierburi decopertand acoperisuri de case, de ape, de un ilustru submarin, turcoaze prabusite printre cristaluri si irisi, si pleoape.
Neaerisita ca beciurile dospite in mucegai.
Nu am vreo denumire anume, puteti sa-mi ziceti oricum, vantul far’ de stapan, cretina cu-n singur plaman.
Pruncii isi cer dreptatea din ceruri, cu bice si scorbaciuri.
Lor le duc dorul, lor si parintilor furibunzi, care n-au avut zile sa-i nasca.
Data de nastere n-o stiu, dar mi-o banuiesc, aproape cu exactitate, copiii mei nenascuti.
Ma ploua caisi prin vant.
Sunt cetateanul nestiut
