Imparateasa, o poveste scrisa intr-o cheie aproape naturalista, ilustreaza in detaliu o lume rurala moderna, de secol XX, in care oamenii nu se mai confrunta cu timpul ce nu mai are rabdare, ci cu un dusman nevazut, indepartat — Italia, acea „gaura neagra care-i inghitea pe toti“.
O lumanare aprinsa in memoria taranilor care au plecat dintre noi, ducand cu ei traditii si sfaturi intelepte, inchise in cateva vorbe pe care doar ei stiau sa le spuna.“ (Liliana NECHITA)Ilustratia copertei: fotografie din Colectia Costica Acsinte, proiect al Asociatiei Culturale Atelierele Albe si al Muzeului Judetean Ialomita.
O imbratisare pentru toti acei tarani care se zbat de azi pe maine sa supravietuiasca intr-o lume in care nu mai sunt la loc de cinste mainile batatorite, ci capacitatea de a face bani fara sa muncesti prea mult.
Apriga, plina de viata si razboindu-se ca o adevarata Imparateasa cu toti cei pe care ii considera potrivnici, Olga se indreapta cu pasi marunti spre un deznodamant neprevazut, asa cum numai soarta insasi, cu ironie, poate pune la cale.„Imparateasa este o imbratisare si o lumanare aprinsa.
Satul romanesc din zilele noastre ni se dezvaluie cu bunele si relele sale, surprinse prin ochii naratoarei, in a carei poveste rolul central il ocupa Olga — cea „mandra ca pe-un tron imparatesc, cu capotul cel bun si sort pe deasupra“ —, o femeie puternica, care se ingrijeste de gospodarie, munceste pamantul si infrunta viata de una singura cu capul sus si cu orgoliul omului care a obtinut totul prin propriile forte.
Imparateasa, o poveste scrisa intr-o cheie aproape naturalista, ilustreaza in detaliu o lume rurala moderna, de secol XX, in care oamenii nu se mai confrunta cu timpul ce nu mai are rabdare, ci cu un dusman nevazut, indepartat — Italia, acea „gaura neagra care-i inghitea pe toti“
