Giorgio Agamben Imparatia si gloria.
Structura duala a mecanismului guvernamental, care in Starea de exceptie (2003) se manifestase in legatura dintre auctoritas si potestas, ia aici forma articularii dintre Imparatie si Guvernare si, in cele din urma, ajunge sa interogheze relatia insasi care initial nu fusese luata in considerare dintre oikonomia si Glorie, dintre putere ca guvernare si administrare eficienta si putere ca regalitate ceremon.
Investigatia asupra genealogiei sau, cum se spunea odinioara, asupra naturii puterii in Occident, inceputa acum mai bine de zece ani prin Homo sacer, ajunge astfel la un nod decisiv in toate sensurile.
Intrucat aici elementele sau polaritatile in care se articuleaza acest mecanism apar, asa-zicand, in forma lor paradigmatica.
A situa guvernarea in locus-ul sau teologic din oikonomia trinitara nu inseamna a incerca sa o explicam printr-o ierarhie de cauze, ca si cum teologiei i-ar reveni in mod necesar un rang genetic mai originar; ci inseamna, in schimb, a arata felul in care dispozitivul oikonomiei trinitare poate constitui un laborator privilegiat in care sa urmarim functionarea si articularea totodata interna si externa a mecanismului guvernamental.
Umbra pe care interogatia teoretica asupra prezentului o proiecteaza asupra trecutului trece aici cu mult dincolo de limitele cronologice pe care Foucault le-a trasat genealogiei sale, atingand primele secole ale teologiei crestine, care cunosc o prima, incerta elaborare a doctrinei trinitare sub forma unei oikonomia.
Ca atare, el merge pe urmele cercetarilor lui Michel Foucault asupra genealogiei guvernamentalitatii, dar incearca totodata sa inteleaga ratiunile interne Pentru care aceste cercetari nu au fost duse la bun sfarsit.
Pentru o genealogie teologica a economiei si a guvernarii.(Homo sacer II, 4) din introducere: Acest studiu isi propune sa analizeze modurile si motivele Pentru care puterea a ajuns sa ia in Occident forma unei oikonomia, adica a unei guvernari a oamenilor.
Giorgio Agamben Imparatia si gloria
