Dupa aproape o jumatate de veac de stapanire crestina si de toleranta generala a cultelor, timp in care formele civilizatiei si culturii elenice se destramau sau se prabuseau, paganismul gaseste in personalitatea imparatului Iulian un ultim reprezentant darz si hotarat, care, pasionat de frumusetile si valorile elenismului, incearca sa-i insufle viata si sa-l impuna ca singura spiritualitate ce deriva din vechile traditii ale celui mai nobil neam de pe pamant si care putea asigura demnitatea si splendorile unui viitor de aur.
Coman Traducere din limba elina si note de Calinn Popescu.
Ioan G. dr. prof. - pr.
Informatiile date de el, desi de multe ori stropite cu focul pasiunii si al pornirii spumegande Impotriva lui Iulian, sunt de o mare valoare pentru cunoasterea dispozitivului fortelor culturii pagane si mai ales pentru a ne face o idee despre psihologia timpului.
Grigorie a trait aceasta lupta; el este un actor si un martor ocular.
In el se reflecta, ca intr-o oglinda, nu numai personalitatea autorului, ci si toate datele ultimei batalii dintre crestinism si paganism.
Intitulata Λογοι Στηλιτευτικοι, aceasta replica e un document de mare importanta al vremii.
Ea e datorata condeiului ager si inflacarat al Sfantului Grigorie de Nazianz.
Replica lumii culte crestine la tentativa lui Iulian a venit dupa moartea acestuia.
Aceasta cunostea, desigur, bine dispozitiile sufletesti ale imparatului si planul lui de reabilitare a paganismului, pentru a-si fi dat seama ca orice incercare ar fi fost zadarnica.
Nu s-a schitat insa nici o replica scrisa – in timpul domniei lui Iulian – de nici un membru al elitei crestine.
Au fost chiar si reactii violente din partea maselor crestine.
Marea majoritate a rezistat cu vrednicie si tarie asalturilor.
Masurile sale vexatorii n-au clintit insa decat pe cei slabi.
In timpul domniei lui, iritarea crestinismului a fost impinsa pana la exasperare.
Nu se poate banui pana unde precis si-ar fi realizat planul de restabilire a paganismului daca ar fi trait mai mult.
Iulian moare numai dupa un an si jumatate de domnie.
Biserica a fost in grava primejdie, fara sa fie amenintata in insasi existenta ei.
Dupa aproape o jumatate de veac de stapanire crestina si de toleranta generala a cultelor, timp in care formele civilizatiei si culturii elenice se destramau sau se prabuseau, paganismul gaseste in personalitatea imparatului Iulian un ultim reprezentant darz si hotarat, care, pasionat de frumusetile si valorile elenismului, incearca sa-i insufle viata si sa-l impuna ca singura spiritualitate ce deriva din vechile traditii ale celui mai nobil neam de pe pamant si care putea asigura demnitatea si splendorile unui viitor de aur
