Poate ca destinul poeziei sta in varful unui creion in varful ascutit si fragil al unui creion.
Milo DE ANGELIS.
Dar asa trebuie sa fie poezia ca sa schimbe viata celui care o citeste ea trebuie sa rascoleasca viata celui care a scris-o.
Secreta iar uneori rascolitoare.
Straniu acest paradox al poeziei sa tintesti dainuirea si sa o faci cu mijloacele cele mai sarace cele mai vechi si mai lipsite de aparare cele aflate in afara actualitatii in afara comertului in afara economiei in afara a toate uneori chiar si in afara propriului eu de vreme ce noi scriem cu o parte a noastra pe care n-o cunoastem in intregime o parte care e si nu e a noastra care tasneste dintr-o zona obscura si secreta chiar si pentru noi.
Acestui alfabet care poate peste un secol nu va mai exista ii dam intru pastrare lucrul cel mai drag si mai de neinlocuit care ne-a fost dat.
Unei foi de hartie lucrul cel mai vulnerabil din lume noi ii incredintam adevarul nostru umbra noastra secretul nostru latura ascunsa si fierbinte a glasului nostru partea cea mai substantiala a vietii noastre.
Poate ca destinul poeziei sta in varful unui creion in varful ascutit si fragil al unui creion
