"O carte densa, in care Vintila Mihailescu a indesat, cu grija insa, atit gindurile lui, fiind el insusi propriul sau psihanalist, cit si tot ce a cautat (cu o ambitie demna de cel mai onest si harnic cercetator) sa stie incercind sa inteleaga ce suint viata, boala si moartea.
Aceasta carte, care ne priveste pe fiecare dintre noi, este scrisa de cineva care s-a uitat fix si incapatinat in ochii vietii si, plecindu-se elegant in fata misterelor ei, aduce un minunat omagiu conditiei umane." (Aurora Liiceanu).
Pe care, dincolo, dar si in paralel cu autoanaliza lui, a incercat sa-l vada, sa-l descifreze cu ochii observatorului social, evidentiind relatii dictate de statutul celui spitalizat, de reactiile sale, dar si de mecanismele de aparare - ale lui si ale celor care-l inconjoara, familie, prieteni, doctori, colegi de suferinta.
O intreprindere la care nu s-ar fi angajat daca nu ar fi avut ghinion - caci boala este un mare ghinion, care l-a adus in situatia de a patrunde intr-un univers complicat, inedit: spitalul. "O carte densa, in care Vintila Mihailescu a indesat, cu grija insa, atit gindurile lui, fiind el insusi propriul sau psihanalist, cit si tot ce a cautat (cu o ambitie demna de cel mai onest si harnic cercetator) sa stie incercind sa inteleaga ce suint viata, boala si moartea
