O carte densa, in care Vintila Mihailescu a indesat, cu grija insa, atit gindurile lui, fiind el insusi propriul sau psihanalist, cit si tot ce a cautat (cu o ambitie demna de cel mai onest si harnic cercetator) sa stie incercind sa inteleaga ce suint viata, boala si moartea. (Aurora Liiceanu) .
Aceasta carte, care ne priveste pe fiecare dintre noi, este scrisa de cineva care s-a uitat fix si incapatinat in ochii vietii si, plecindu-se elegant in fata misterelor ei, aduce un minunat omagiu conditiei umane.
Pe care, dincolo, dar si in paralel cu autoanaliza lui, a incercat sa-l vada, sa-l descifreze cu ochii observatorului social, evidentiind relatii dictate de statutul celui spitalizat, de reactiile sale, dar si de mecanismele de aparare - ale lui si ale celor care-l inconjoara, familie, prieteni, doctori, colegi de suferinta.
O intreprindere la care nu s-ar fi angajat daca nu ar fi avut ghinion - caci boala este un mare ghinion, care l-a adus in situatia de a patrunde intr-un univers complicat, inedit: spitalul.
O carte densa, in care Vintila Mihailescu a indesat, cu grija insa, atit gindurile lui, fiind el insusi propriul sau psihanalist, cit si tot ce a cautat (cu o ambitie demna de cel mai onest si harnic cercetator) sa stie incercind sa inteleaga ce suint viata, boala si moartea
