Culorile ce se nasc deocamdata din cuvinte sunt de un sepia dulceag, semn ca lucrurile s-au petrecut demult, si-au pierdut contururile aspre, „adevarate“, devenind incerte, incetosate, „paleo-realiste“.
Actiunea topaie ghidus si obraznic din mit in reportaj, din prezent in trecut, din realitatea riguroasa a unui jurnal (diarism se zice!) in jocul vesel si indisciplinat al fictiunii..
Asadar atentie, oameni buni in aceasta scriere de frontiera – doar un exercitiu minor, o neinsemnata provocare postmodernista – se intrepatrund, de-a valma si aiurea, genurile si stilurile, vremurile si timpii, geografiile si singuratatile.
Culorile ce se nasc deocamdata din cuvinte sunt de un sepia dulceag, semn ca lucrurile s-au petrecut demult, si-au pierdut contururile aspre, „adevarate“, devenind incerte, incetosate, „paleo-realiste“
