„In cartea sa de debut, Zorovavel (2002), Cosmin Perta putea sa lase impresia unui manierist cu vocatia travestiurilor si a mastilor estetizante.
Cea mai recenta dintre cartile sale, Cantec de leagan pentru generatia mea (2018), marcheaza deschiderea poetului spre contemporaneitatea sociala si politica, iar Cosmin Perta se metamorfozeaza aici intr-un diagnostician care intocmeste fisa clinica a lumii actuale, dar nu cu detasarea observatorului impartial, ci cu implicarea afectiva a „tapului ispasitor“ confruntat cu „teroarea istoriei“.” (Octavian Soviany).
Ulterior, va experimenta in cateva directii distincte, detasandu‑se de formula poemului asianic, inlocuit progresiv (ca in volumul Fara titlu, 2011), printr-o lirica lipsita de artificii stilistice.
Era o formula care il individualiza in momentul acela in raport cu ceilalti vizionari si fantasti ai grupului 2000.
In Santinela de lut (2006), poemele sale implicau deopotriva vizionarismul tenebros, in registru apocaliptic, si intuitia mecanismelor „inumane“ ale productiei textuale, doar ca autorul lui Zorovavel se dovedea atras mai mult de realul semnelor, al sistemelor informationale si al excesului de imagini, care spun mult despre lumea actuala.
Ulterior, a experimentat mai multe formule poetice. „In cartea sa de debut, Zorovavel (2002), Cosmin Perta putea sa lase impresia unui manierist cu vocatia travestiurilor si a mastilor estetizante
