„Intr-o vreme in care face ravagii (si nu numai la noi) tendinta programatica de a se acorda tot mai putina atentie trecutului cultural, Antichitatea fiind aproape uitata, mi-am permis in aceasta carte un gest, paradoxal vorbind, nonconformist.
La capatul acestui drum parcurs impotriva curentului, imi ingadui si o platitudine: uitarea nu e cel mai bun sfatuitor.“ (Alexandra CIOCaRLIE).
Lovinescu, de la Ion Budai-Deleanu la Ion Pillat, de la Alexandru Odobescu la Gheorghe Craciun – au meditat asupra relatiei dintre literatura antica si cea moderna a epocii lor, ori chiar s-au inspirat in opera proprie din miturile, temele, motivele si personajele preluate sau nascocite de autorii elini si latini.
Dupa ce in alta parte (In dialog cu anticii) m-am oprit asupra dramaturgilor romani incercand sa aflu in ce fel si in ce masura apropierea de cei antici i-a ajutat sa-si descopere propria identitate si propriile valori, de data aceasta am vrut sa arat cum critici, poeti si prozatori – de la Titu Maiorescu la E. „Intr-o vreme in care face ravagii (si nu numai la noi) tendinta programatica de a se acorda tot mai putina atentie trecutului cultural, Antichitatea fiind aproape uitata, mi-am permis in aceasta carte un gest, paradoxal vorbind, nonconformist
