„Pentru ca suntem atat de destepti, parintii mei si cu mine avem capacitatea de a vedea prin oameni, ca si cand acestia ar fi facuti dintr-un plastic tare, transparent.
La sosire a intrat in prima librarie si a cumparat un Sedaris.“ - Vlad Mixich, jurnalist .
I-am dat sa citeasca.
Vecinul din avion m-a intrebat de ce rad.
Un ras din care si inveti.
Un ras fin, autoironic, cu alinturi antropologice.
Si am inceput sa rad.
Pana ce am cumparat o carte de Sedaris dintr-un aeroport. Nu pentru ca as fi un sobru, ci din cauza cinismului - defect profesional de jurnalist.
Eseurile lui Sedaris sunt despre nimicurile prin care trecem cu totii – familie, relatii, momente stranii prin aeroporturi si cafenele –, dar si despre cum aceste nimicuri sunt de fapt totul.“ - Cristian Lupsa, editor Decat o Revista „Din liceu n-am mai ras de unul singur in public.
E vocea unui om care te invita sa te asezi langa el si sa calatoriti impreuna prin viata, plini de uimire.
Nu ma refer la glas, desi e la fel de inconfundabil, cat la vocea naratiunii, o impletire nepereche intre dulce si amarui, intre autoironie si vulnerabilitate.
Auzi, care mai e treaba! Habar nu au de nimic legat de mine sau de stilul meu de viata; si lumea, vedeti voi, e plina de astfel de oameni.“ - David Sedaris „Sunt aproape 10 ani de cand am ascultat pentru prima oara o poveste de David Sedaris si tin minte ca m-am oprit din ce faceam pentru ca nu mai auzisem niciodata o astfel de voce.
Daca cineva vine la mine si zice: «Hei, care mai e treaba, uriasule?», eu pot deja sa simt cat este de invidios si ce eforturi face sa-mi intre in gratii, folosind niste tactici atat de primitive si de uzate ca-mi intoarce stomacul pe dos.
Stim cum arata dezbracati si putem vedea ritmul disperat in care le functioneaza inimile, sufletele si intestinele. „Pentru ca suntem atat de destepti, parintii mei si cu mine avem capacitatea de a vedea prin oameni, ca si cand acestia ar fi facuti dintr-un plastic tare, transparent
