Pentru toti copiii din anii ’80, in spatele blocului incepea o lume in sine, cu jocuri, prietenii, cutume si reguli proprii.
Cu grija pentru poveste, romanul degaja emotie autentica, participare si nu in ultimul rand o vocatie a dialogului.“Doina Rusti. „Proza a adolescentei sub comunism, din seria confesionala, scrisa cu implicare si cu talent, cartea Marei Wagner se integreaza unui trend literar nascut din nevoia unanima de a marturisi despre o lume intunecata.
Un roman pentru tinerii de atunci si pentru tinerii de azi, pentru reamintire si pentru tinere de minte, despre viata obisnuita a unei adolescente ce se descopera pe sine intr-un univers care pare sa-i scape de sub control.
In romanul Marei Wagner imaginile gri ale ultimei perioade comuniste, cea tinuta minte mai ales pentru lipsa de alimente, caldura si curent, sunt strabatute de culori vii si o doza sanatoasa de optimism.
In spatele blocului nu erau parcarile pline de masini de azi, erau comunitati de copii mai mari si mai mici, de adulti si batrani, o lume a socializarii greu de inteles pentru indivizii solitari ce am ajuns douazeci si ceva de ani mai tarziu.
Pentru multi dintre adultii de azi, mare parte din copilaria si adolescenta in comunism s-a petrecut in spatele blocului, nu doar la cozi pentru alimente pe cartela si invatat pentru examenul de treapta.
In spatele blocului iti dadeai intalnire prin biletele trimise „cu posta“ prin prieteni si „ti se cerea prietenia“, tot acolo sareai coarda, jucai elasticul, leapsa, hotii si vardistii.
Pentru toti copiii din anii ’80, in spatele blocului incepea o lume in sine, cu jocuri, prietenii, cutume si reguli proprii
