Se spune ca in larg, moartea nu ne vede chipul, se spune ca inghite vietile oamenilor precum marea se adapa din valuri.
Ochii sunt demult impaienjeniti, Doar sufletul mai recunoaste camera in care se afla..
Mainile se lasa de greutatea oaselor, Iar pielea se usuca, Cu fiecare suierat al mortii.
De sus in jos, de jos in sus.
In timp ce craniul se joaca de-a chipul Venele se coaguleaza in nefiinta, Pana cand sternul se umple de aer.
Sangele pompeaza in artera vietii, Iar incheieturile leaga oasele muribunde.
Care-i datoria marii? Val dupa val, viata pentru viata.
Nu incremeneste si nici nu se incumeta sa dea inapoi.
Se spune ca in larg, moartea nu ne vede chipul, se spune ca inghite vietile oamenilor precum marea se adapa din valuri
