„Atentie, dragi confrati cititori, nu va lasati prada iluziei ca textul liminar va ofera cheia cartii.
In 2021 a publicat la Humanitas Cartea cu delfini: Convorbiri cu Ana Blandiana..
Este coautoare (alaturi de Bujor Nedelcovici) a volumului Scriitorul, cenzura si Securitatea (2009) si i-au aparut doua texte in antologia Literatura la feminin (2021).
Textele critice aparute in diverse reviste culturale sunt reunite in volumele Ora de citit (2011), A doua ora de citit (2015), A treia ora de citit (2021).
Din anul 2006 este cronicar de carte la Revista 22.
In revistele online Litero-mania si Optmotive a publicat proza scurta.
A publicat in limba franceza Sylvie Germain: La Grace et la Chute (2010), Nancy Huston et Nina Bouraoui: Question d\'identite (2013), Marguerite Duras ou le gout du vertige (2016).
Ce a rezultat este o carte despre Trecut, dar si despre Prezent, asa cum le percep eu.“Serenela Ghiteanu a sustinut un doctorat in literatura franceza la Universitatea din Bretagne-Sud, Franta (2009).
In plus, lumea din jurul nostru se schimba – si se schimba inca – radical, iar asta mi-a influentat scrisul.
De la una la alta, simteam ca se leaga intre ele, ca incerc sa recuperez „timpul pierdut“ si sa inteleg mai multe, in alt mod decat pana atunci, despre mine.
Iar pandemia, timp in care am lucrat online si chiar am stat foarte mult in casa, m-a facut sa ma intorc serios la a scrie povestiri.
Dintr-odata, in urma cu patru ani, am reinceput sa scriu proza scurta.
M-am dedicat carierei universitare si am scris texte stiintifice, articole si carti.
In anii ’90 am mai publicat cateva povestiri, dupa care nu am mai scris deloc literatura.
Am scris povestiri fantastice, in adolescenta, in anii ’80, pe care le-am citit la un cenaclu.
MIHAILESCU„Acest antiroman, prima mea carte de proza, a aparut tarziu in viata mea.
Abilitatea lui nu vrea sa va socheze, ci mai degraba sa va propuna o terapie prin mirare si mister.“ — DAN C.
Si nu incercati sa tineti socoteala fapturilor extrase din jobenul prestidigitatorului.
Pana atunci, sa ne predam cu placere misterelor osciland intre Poe si Eliade.
Abia dincolo de jumatatea cartii observi ca ai devenit un hamster trepidant sub ochii si gherutele motanului narativ, o jucarie hipnotizata de capriciile sarcasmului amuzat cu care acesta se joaca de-a carnavalul cu velocitatea detectivistica impusa cititorului.
Cand Serenela Ghiteanu va tipari al, sa zicem, zecelea roman, se va vedea mai bine care din multimea cheilor slefuite aici se va potrivi usilor din viitoarele arhitecturi labirintice.
Un indiciu, deja, cum ca avem de-a face cu un autor manipulator, versatil, ludic subtil, aparent scufundat in Trecut (cuvant nu o data ortografiat cu majuscula, ceea ce imediat mi-a facut-o simpatica pe autoare), dar care cultiva ambivalentele, misterul cu suspans si alchimia cu talcuri.
El este doar usa de intrare, pe tampla careia avem doua citate ca motto, din Proust si Mircea Eliade. „Atentie, dragi confrati cititori, nu va lasati prada iluziei ca textul liminar va ofera cheia cartii
