Sunt un om ramas in urma. - Autorul.
Ma incarc de polenul semnificatiei si il scriu.
Ma intind si respir cuplamanii Pamantului, vad cu ochii furnicii, adulmec susurul metalical trecerii viului.
Nu ma asez decatpe stresini sarace, in iarba diminetii scaldata de roua, in padureaunde rasuna un cantec demult cunoscut.
Ma cuprindedorul aerului curat, ma descompun atunci si zbor.
Ma duc, asadar, sa poposesc pe culmile vulturilor, langa izvoarecu apa povestitoare, incarcate de sufletul Pamantului.
Vad inca lucrurile neatinse de patina timpului;rupt de touchscreen-ul instrainarii, le mai pot atinge, le mai pot vorbi, le mai pot simti.
Identificarea vietii autentice imi este sinonima cu sunetul peniteipe hartie; in consecinta, scriu intr-o continua spovedanie jurnalul propriei existente.
Mi se lasa mereu, cu miscari variabile, prin toti porii, un fumde frunze dulce-amarui.
Percep dimensiunea vibratiei umaneintr-un calm interior, in fata rasaritului de primavara si a apusului detoamna.
In mine e o liniste care tresare pecoardele unei viori cu lemnul copt, de fiecare data cand frumosulsimplului imi mangaie gandul.
Sunt un om ramas in urma
