Sufletul uman constituie un subiect esential al antropologiei, atat a celei stiinaifice, cat si a celei culturale.
Nimic nu este mai pasionant decat sa urmaresti modelele anthroposului, care, in scurgerea mileniilor, au fost construite de elitele vremurilor, printre care este cuprins, ca o paranteza, si modelul strict monist materialist al stiintei actuale..
De la inceputurile gandirii umane, sufletul a fost luat in considerare in cadrul unui sistem complex, care situeaza omul la frontiera dintre Universul material si lumea transcendentala, conferind anthroposului o alcatuire duala, cu o parte spirituala si una materiala.
Putine preocupari umane se bucura de o universalitate si o perenitate ca aceea legata de suflet si care a fost si este abordata in paralel de stiintele exacte, de filosofie si teologie, dar si in contextul – e drept – mai nebulos al demersului magic cult si popular (folcloric).
De aceea sufletul uman constituie un subiect esential al antropologiei, atat a celei strict stiintifice (biopsihologice), cat si a celei culturale.
Orice demers pentru cunoasterea omului, indiferent de pe ce pozitii (spiritualiste, agnostice sau materialiste) este condus, duce inevitabil la fascinanta si misterioasa problema a psihismului uman si a acelei extraordinare enigme a constientei.
Autorul Constantin Balaceanu-Stolnici urmareste pas cu pas modul cum a fost imaginata fiinta umana si in special psihismul, in lungul parcurs al istoriei culturii (si stiintei), din paleoliticul superior pana astazi.
Cartea ne dezvaluie modul cum homo cogitans s-a framantat sa dezlege in fond propria sa fiinta, folosindu-se de observarea realitatii, interpretarea ei rationala (stiintifica si filosofica), dar si irationala (teologica si magica).
Sufletul uman constituie un subiect esential al antropologiei, atat a celei stiinaifice, cat si a celei culturale
