Să zicem aşa- repetînd repetînd repetînd: o victimă are dreptul să ierte ceea ce călăul i-a făcut ei.
Cum însă motorul istoriei noastre este amnezia el a fost obligat să rămână chiar şi după 19.
Dacă România ar fi fost Cehia sau Polonia dacă românii şi-ar respecta valorile-valori oamenii-oameni scriitorii-scriitori Paul Goma ar fi avut un destin public identic cu destinul lui Havel sau Walesa. Şi: nu uit că nu am iertat. Însă pentru ce a îndurat din partea Securităţii familia mea ostatică- nu uit şi nu iert.
Pentru ceea ce am îndurat eu fie iert fie ţin-minte. ...
Să zicem: ceea ce s-a petrecut între mine individ nesupus şi de sex masculin şi Aparatul de Represiune-Supunere-Terorizare este o treabă de/între bărbaţi între noi doi.
Deşi eu am rămas tot timpul singur iar Aparatul a numărat câteva bune sute de mii de căţei câini porci şacali şerpi veninoşi lupi- şi generali.
Aceşti grăbiţi să acorde iertare unor ticăloşi sunt ei înşişi fie ticăloşi de la început fie ticăloşiţi în lupta pentru supravieţuire.
Deci: o victimă nu are dreptul nici acela creştinesc de a ierta ea ceea ce călăul făcuse unor victime dispărute asasinate sau în numele celor care nu s-au rostit dacă da sau ba iartă. Şi numai ei.
Să zicem aşa- repetînd repetînd repetînd: o victimă are dreptul să ierte ceea ce călăul i-a făcut ei
