Cand ai intalnit ultima data un inger? Nu cumva in cutia cu decoratiuni pentru bradul de Craciun? Si isi mai amintesti cumva daca avea pantofi? Nu ai dori sa iti recapeti pentru o clipa inocenta pe care in adolescenta te-ai silit sa o pierzi? Dar cele mai rafinate modele de pantofi, cand le-ai vazut ultima data? Si balerini si escarpeni, si sandale de plaja si bocanci de munte, si Derby si Brogue, si tenisi si bascheti cu dungi, cu stele luminoase, cu ciucuri, sau catarame, de lac sau de catifea, pentru intalniri inalte sau pentru flamenco, in marsul lor triumfal prin imperiul ridicat numai pentru ei de insusi regele pantofilor.
Un inger putin straniu, cu o tunica scurta, de culoare alba, din care ieseau la spate doua aripi usor sifonate si prafuite pe margini, dar categoric aripi: aripi de inger, de inger adevarat, care coborase din cer, pentru ca era nevoie de el exact acolo, pe acel balcon unde nu crestea nimic, nici macar o muscata amarata si unde nici macar porumbeii nu veneau, fie doar ca sa faca murdarie si apoi sa plece..
De fapt, ceea ce vazuse Simone nu era chiar un domn,ci un inger.
Astfel se pierde un timp pretios.“ \'Fapte, nu vorbe“ era deviza acestui om de isprava.
Copilul asta vorbeste intruna si niciodata nu e atent la tatal sau.
Copilul asta nu asculta. \'Fir-ar sa fie, isi zise tatal lui Simone, iritat. - Dar, tati, uita-te! Oare de unde-o fi venit? insista Simone.
E ceea ce le zicea mereu angajatilor sai: - Nu-i timp de vorbe, ci de fapte. \'Afacerile inainte de toate“, isi spunea el in gand, ori de cate ori i se punea o intrebare.
El nu raspundea niciodata.
Tatal lui Simone nu raspunse.
Dar sa le desenezi? - Tati, vino sa vezi! E un domn pe balcon, striga, intr-o zi, Simone, privind afara pe fereastra.
Sa le asculti.
Sa le simti.
Sa le vezi.
Aripile sperantei, pe care niciodata nu ai ragaz sa le atingi.
Cu aripi, insa.
Diafan si speriat, plapand ca un fir de iarba, ca o pojghita de gheata, ca o foita de impachetat a unui cadou pus deoparte.
Fara pantofi.
Acolo, pe balcon, venise un inger.
Pentru ca ii lipsesc pantofii de inger.
Inestimabila colectie, dar incompleta.
Pantofii imparatului Japoniei, ai sahului Persiei, ai lui Aladin sau ai Cenusaresei, ai unor aviatori celebri sau exploratori neobositi, sportivi dezlantuiti sau poeti inefabili.
Cand ai intalnit ultima data un inger? Nu cumva in cutia cu decoratiuni pentru bradul de Craciun? Si isi mai amintesti cumva daca avea pantofi? Nu ai dori sa iti recapeti pentru o clipa inocenta pe care in adolescenta te-ai silit sa o pierzi? Dar cele mai rafinate modele de pantofi, cand le-ai vazut ultima data? Si balerini si escarpeni, si sandale de plaja si bocanci de munte, si Derby si Brogue, si tenisi si bascheti cu dungi, cu stele luminoase, cu ciucuri, sau catarame, de lac sau de catifea, pentru intalniri inalte sau pentru flamenco, in marsul lor triumfal prin imperiul ridicat numai pentru ei de insusi regele pantofilor
