Recunostinta nu e o intrebare, e un raspuns; un raspuns liber si stabil ce refuza logica previzibila a schimbului si incearca sa co-raspunda uimirii simtite in fata unui eveniment binefacator si neasteptat.
Paradoxal, cresc preferintele si se maresc dependentele..
Cand ma intorc azi sa vizitez acele meleaguri, dau peste garduri sufocante si severe; bogatia si frica sunt legate una de alta printr-un fir dublu si nu putem renunta la prima pentru a ne elibera de a doua: pretul de platit e o viata blindata.
Exista insa si o platosa interioara, mult mai grea: intr-o lume a „eului” fara „noi” apropierea exterioara creste si se mareste totodata distanta interioara intre persoane.
La tara, chiar si cea mai sarmana casa de sateni „dadea” (verbul nu era intamplator) spre o ograda mare si primitoare; piata nu e o inventie oraseneasca.
Viata de zi cu zi se desfasura cu usile deschise; doar somnul autoriza inchiderea lor.
Copilaria mea a trecut cu un gest zilnic de deschidere, in sens literal si simbolic: dimineata, indata dupa ce se trezea, tatal meu punea cheile in usa casei si le scotea seara, inainte de a merge la culcare.
In zilele noastre insa, hotarele dintre ce-i al meu si ce-i al tau sunt pazite cu usi blindate, porti automate, camere de luat vederi si sisteme de alarma.
Insa trebuie sa ne dam seama ca am fost atinsi, ba mai mult, vizitati de Bine.
Spunem multumesc harului.
Raspuns sublim la un dar gratuit, recunostinta e singura rasplata posibila cand un asemenea dar e nemeritat si infinit.
Nu multumim pentru un contract sau o negociere, rod al unor calcule interesate, nici pentru un act unilateral care raneste si umileste: multumim pentru un exces de bine gratuit care ne depaseste asteptarile.
Recunostinta nu e o intrebare, e un raspuns; un raspuns liber si stabil ce refuza logica previzibila a schimbului si incearca sa co-raspunda uimirii simtite in fata unui eveniment binefacator si neasteptat
