Condus de credinta ca „omului ii place sa-si cantareasca numai amaraciunea, iar fericirea nu si-o cantareste“, povestitorul fara nume al Insemnarilor din subterana este un mizantrop care traieste singur in Sankt-Petersburg, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
Insa atunci cand incearca sa-si puna in aplicare principiile si sa-si exercite libertatea absoluta de constiinta in care crede in viata de zi cu zi, rezultatele sunt dureroase, ceea ce ii sporeste alienarea si dispretul de sine..
In insemnarile sale, el se revolta impotriva tuturor conceptiilor si valorilor societatii, opunandu-se stiintei si rationalismului absolut adoptate de contemporani.
Viata lui este o lupta fara sfarsit cu sentimentul tot mai acut de instrainare fata de semeni.
Condus de credinta ca „omului ii place sa-si cantareasca numai amaraciunea, iar fericirea nu si-o cantareste“, povestitorul fara nume al Insemnarilor din subterana este un mizantrop care traieste singur in Sankt-Petersburg, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea
