„Recitind, dupa multi ani, insemnarile Piei Alimanestianu am resimtit un soi de nostalgie.
Mai surprinzator ar putea sa para ca armata unei tari de inalta civilizatie, ca Germania, s-a comportat asa cum se descrie in aceste Insemnari.” DINU ZAMFIRESCU.
Aceleasi jafuri, aceleasi asasinate, aceleasi atrocitati pe care nu cred ca oamenii de astazi, contemporanii mei, le pot percepe in toata oroarea lor.
Ca martor al ocupatiei din 1944, nu pot sa nu compar abuzurile de tot felul ale unor armate de ocupatie, desi in 1944 sovieticii se pretindeau aliati.
Este bineinteles vorba despre ocupatia germana a Bucurestiului, din timpul Primului Razboi Mondial, pe care, vrand-nevrand, o alatur ocuparii Romaniei si a Bucurestiului de catre «brava Armata Rosie eliberatoare», in 1944. [...] Insemnarile din acest volum mi-au trezit insa si alt gen de nostalgii, din pacate negative, daca le pot numi asa.
Bratianu, care mi-a fost bunic.
Bratianu si al Piei Plesoianu, in schimb, dintre cei pomeniti de Pia Alimanestianu imi amintesc de Sabina Cantacuzino, «Tanti By», de Maria Pillat si, bineinteles, de Dinu (Constantin) I.
C.
Nu am cunoscut-o pe autoare, cel de-al optulea copil al lui Ion C.
Aceea a unor timpuri din tineretea petrecuta in sanul familiei Bratianu, nostalgia dupa resedinta familiei de la Florica […]. „Recitind, dupa multi ani, insemnarile Piei Alimanestianu am resimtit un soi de nostalgie
