Spre sfarsitul verii lui 1996, pe cand eram in New Hampshire, m-a sunat Simon Kelner, vechi prieten si un baiat exceptional, si m-a intrebat daca nu vreau sa scriu o rubrica saptamanala despre America pentru revista Mail on Sunday’s Night & Day, la care fusese numit de curand redactor-sef.
Am avut impresia ca mai facea si altceva in acelasi timp — banuiala mea e ca alegea fotomodele pentru numarul cu costume de baie.. — Perfect, mi-a replicat el, putin absent. — Simon, o sa trebuiasca s-o intitulezi „Spatiu gol pe pagina intai“, pentru ca eu nu pot s-o scriu. — Ne-am gandit s-o intitulam „Insemnari dintr-o tara mare“.
Nu pot. — Deci poti sa-ncepi de saptamana viitoare? — Simon, am impresia ca n-ai inteles.
E cu neputinta.
Imi pare rau. — Nu, i-am raspuns, nu pot.
De-a lungul anilor, Simon ma mai convinsese sa fac tot felul de lucruri pentru care nu aveam timp, dar asta nici nu intra in discutie.
Spre sfarsitul verii lui 1996, pe cand eram in New Hampshire, m-a sunat Simon Kelner, vechi prieten si un baiat exceptional, si m-a intrebat daca nu vreau sa scriu o rubrica saptamanala despre America pentru revista Mail on Sunday’s Night & Day, la care fusese numit de curand redactor-sef
