Cartea se constituie intr-o critica a individualismului si relativismului lipsite de intemeierea pe principii care sa tina la un loc si sa conserve individul si societatea in care traieste.
Iar asta, pentru ca actul politic nu se savarseste de unul singur, ci de om impreuna cu ceilalti..
Dat fiind ca istoria apartine oamenilor, iar ea reprezinta rezultatul incercarilor continue ale acestora de a surprinde esenta binelui, volumul de fata demonstreaza ca, desi omul aspira la un viitor intotdeauna mai bun si uneori ajunge sa isi neglijeze prezentul, se anunta aparitia unei noi ere, una bazata pe comunicare si intelegere.
Dezbatand gandirea lui la Platon si Aristotel, apoi a lui Sartre si Heidegger ori Descartes, dar si a lui Kant si Hegel ori a altor mari filosofi ai omenirii, autorul surprinde viziunea omului cu privire la societatea in care traieste trecand prin toate perioadele importante ale umanitatii si dezvoltarii ei: Antichitate, Evul Mediu, iluminism si postmodernism.
Plecand de la ideea ca omul este o fiinta aspirationala, Gheorghe Danisor porneste o calatorie filosofica din Antichitate pana in zilele noastre, in care descrie evolutia omului in relatie cu sine si cu ceilalti prin prisma istoriei, religiei si politicii.
In rest, totul e poveste.
Telul cartii este gasirea echilibrului intre individ si societate prin practicarea virtutii dreptatii, fundament sigur pentru virtutea libertatii.
Dominant in istoria politica a omenirii a fost sentimentul insingurarii si al neputintei de a iesi din aceasta stare.
Omul, in calitatea sa de individ, a fost tinut in izolare, chiar daca de multe ori a avut iluzia libertatii.
Este vorba despre o logica umana conectata la Logos¬-ul universal care este ratio (principiu) si sermo (cuvant), dar pe care logica umana l-a surprins numai pe una din laturile sale, ceea ce a condus la un esec in organizarea politica a societatii.
Istoria si, implicit, politicul trebuie sa aiba o intemeiere logica.
Aceasta maxima presupune aderarea libera la grup, avand ca temei intelegerea ca singura modalitate de infaptuire a dreptatii si de asigurare a libertatii.
Integrarea individului in grupul social bazata pe dreptate ca relatie intru libertate conduce la depasirea maximei carteziene „Cuget, deci exist”, dar cu ea cu tot, prin maxima integratoare si sursa a libertatii „Sunt cuprins de logos cuprinzandu-l, deci inteleg; asadar Binele exista!”.
Cartea se constituie intr-o critica a individualismului si relativismului lipsite de intemeierea pe principii care sa tina la un loc si sa conserve individul si societatea in care traieste
