Sibianul Ioan Suciu si-a inceput activitatea literara in anul 1979, debutand cu proza in Romania Literara.
Prin acest roman, Ioan Suciu tinde sa te provoace a-i intelege dedesubturile..
Acest roman este ca o provocare pentru orice cititor, o provocare in a intelege personalitatea lui Arsenie, a oamenilor din jur si a Institutiei in care lucreaza.
Mereu confuz, nereusind sa-si inteleaga sarcinile pentru a tine pasul cu ceilalti, il gasim pe Arsenie tot timpul la limita dintre cosmar si nebunie, fara nicio sansa de a se dezmetici.
Tot timpul alert (se trezeste dis de dimineata, face cateva miscari de aerobic, sare in costumul de munca pentru a prinde un autobuz plin si asudat cu semeni din aceeasi categorie), Arsenie parca joaca rolul unui ventriloc dezarticulat pentru care orice actiune, orice vorba este identificabila papusarului, rolul ventrilocului fiind aceea de executie masinala.
Orice gest al sau, insasi statul pe loc, pare in ochii celorlalti o sfidare, orice actiune intreprinsa, este interpretata ca un gest de revolta; esti supus? inseamna ca esti lenes si nu vrei sa te implici in faurirea de lucruri grandioase; te implici si vrei sa faci o treaba buna? inseamna ca esti un spion infiltrat care urmareste denigrarea conducerii.
Institutia este identitatea multimii confuze, a conducerii abuzive si indecise, a valorilor recunoscute post mortem.
Angajat al Institutiei (un loc care poate fi substitutul oricarui loc de munca) incearca sa inteleaga care este rolul lui acolo, ce asteptari are superiorul lui, Haralambie, de la el, si nu in ultimul rand, cum trebuie sa se comporte cu Directorul Sisoe.
Sunt situatii pe cat de hilare la suprafata, pe atat de amare in esenta.
Personajul Arsenie este cel nominalizat pentru a intruchipa fiecare situatie din viata majoritatii, precum si starile aferente.
Daca nu te simti parte integranta a Institutiei de la inceput, fii fara grija, mai mult ca sigur iti vei gasi locul pe parcurs.
Actiunile si evenimentele sunt ca un film de un umor negru, cu un sarcasm dur, dus la extrem.
In format tiparit au fost publicate: Vanatoare de roboti, Cu zambetul pe buze, Trei sute de trepte, Candelabrul galben, Omul de fier, Institutia.
Romanul Institutia tinde a fi o fresca a societatii umane, in plan principal, si apoi o reflectie a societatii romanesti, in plan secundar.
Scrieri de-ale sale sunt publicate in revistele online Respiro si Egophobia.
De-a lungul timpului colaboreaza cu revista literara Viata Romaneasca, Urzica, Lucifer si Luceafarul.
Sibianul Ioan Suciu si-a inceput activitatea literara in anul 1979, debutand cu proza in Romania Literara
