„Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor.
Omagiu lui Denis Diderot, teatru
Arta romanului, eseu
Testamente tradate, eseu
Lentoarea, roman
Identitatea, roman
Ignoranta, roman
Cortina, eseu in sapte parti
O intalnire, eseuDespre opera lui Milan Kundera: Kvetoslav Chvatik, Lumea romanesca a lui Milan Kundera; Éva Le Grand, Kundera sau memoria dorintei
Jocelyn Maixent, Secolul XVIII al lui Milan Kundera
Maria Nemcova Banerjee, Paradoxuri terminale
François Ricard, Ultima dupa-amiaza a lui Agnes, eseu despre opera lui Milan Kundera
Guy Scarpetta, Varsta de aur a romanului
Guy Scarpetta, Variatiuni asupra erotismului .
Si cum sa fi acceptat un regim impietrit in stalinismul deceniului sase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenta miscarii pragheze, dar mai si declarase – si ilustrase in cartile sale – ca tocmai stalinismul l-a invatat virtutea izbavitoare a rasului? Iata de ce urmatorul roman, Viata e in alta parte, i-a aparut in 1973 in Franta, iar doi ani mai tarziu autorul insusi se stabilea aici, devenind in scurt timp un scriitor de faima internationala, tradus in toate limbile importante ale lumii.
Opere scrise in ceha: Gluma, roman
Iubiri caraghioase, nuvele
Viata e in alta parte, roman
Valsul de adio, roman
Cartea rasului si a uitarii, roman
Insuportabila usuratate a fiintei, roman
Nemurirea, romanOpere scrise in franceza: Jacques si stapanul sau.
Atata si ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autoritati cehe sa-l excluda de la Catedra de literatura universala pe care o ocupa la Academia de Film si sa-i elimine cartile din toate bibliotecile Cehoslovaciei.
Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea?“ — MILAN KUNDERACand, in 1968, tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, MILAN KUNDERA (1929–2023) era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul sau roman, Gluma, si nuvelele adunate in volumul Iubiri caraghioase fusesera tiparite in ultimul an in peste 150 000 de exemplare.
In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative.
Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata.
Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale.
Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc.
Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. „Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor
