Comparat cu Kierkegaard, Bruno Schulz, Franz Kafka sau Musil, Max Blecher a fost numit de critica occidentala „un scriitor de sanatoriu.
Fascinat de fotografia obiectelor, de insignifiant, de baroc, Blecher viziteaza straturile sensibile ale perceptiei si construieste un roman al resurectiei emotiei carnale, un mare roman al realitatii care minte.” (Lucian Pricop).
Textele sale sunt memorabile tocmai prin maniera in care relatia individului „ales cu lucrurile si fiintele contamineaza actul scriiturii. &ldquo
Intamplari in irealitatea imediata nu vorbeste despre boala, dar aventura, halucinatia actiunii de a se apropia de fiinte si obiecte, activeaza experientele maladiv-senzoriale (cu potential autobiografic) ale unui oarecare baiat intr-un nenumit orasel de provincie.
A murit in 1938 la numai 29 de ani, dupa ce scrisese patru carti: Corp transparent (1934), Intamplari in irealitatea imediata (1936), Inimi cicatrizate (1937) si Kzuina luminata (publicata postum, in 1971).
A suferit de foarte tanar de o forma violenta de tuberculoza a oaselor, boala care l-a sechestrat timp indelungat in saloane de spital.
Comparat cu Kierkegaard, Bruno Schulz, Franz Kafka sau Musil, Max Blecher a fost numit de critica occidentala „un scriitor de sanatoriu
