„N-am fost in stare sa scriu altfel decat iesind din viata mea obisnuita, decupand timpul poeziei din timpul vietii… Plecam la scris cum plecau sfintii in pustie, ca sa-l intalneasca pe Dumnezeu, iar ceea ce urma avea uneori intr-adevar trasaturile miracolului.
Membra a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ si a Academiei Mondiale de Poezie Numar pagini:792Dimensiuni:15x21cmTip coperta:CartonataAn aparitie:2019Autor:Ana Blandiana.
Fondator si presedinte al Academiei Civice, care realizeaza, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, de la Sighet.
Este unul dintre initiatorii Aliantei Civice, pe care o conduce intre 1991 si 2001.
Burse de studii la Iowa University (SUA), Heidelberg Universitat, DAAD Berlin.
In 1990, Ana Blandiana reinfiinteaza PEN Clubul Roman, al carui presedinte devine.
Studii de filologie romanica, licentiata a Facultatii de Filologie a Universitatii din Cluj.
Recadeam in contingent mai deprimata decat in momentul evadarii, pana cand incet-incet incepeam sa simt ca se pregateste o noua iluminare care nu asteapta, pentru a se produce, decat o noua fuga.“ – ANA Blandiana ANA Blandiana (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, casatorita Rusan) s-a nascut la Timisoara, la 25 martie 1942.
Iar daca urmatoarea evadare se dovedea zadarnica si Dumnezeu nu venea la intalnire, intamplarea nu era decat o verificare in plus, pentru o perioada, a acestei convingeri.
Desi stiam ca mi se mai intamplase, desi imi spuneam ca si de alte dati mi se paruse la fel si ca totusi minunea se repetase, ma uitam la ultima poezie scrisa cu sfasietoarea convingere ca de asta data este intr-adevar ultima, ca niciodata nu voi mai fi in stare sa scriu nimic.
Cand se oprea, ma descopeream golita, pustie si, mai ales, cu sentimentul ca este de tot.
Cand incepeam sa scriu, nu aveam senzatia preaplinului care se revarsa, ci mai curand a uimirii ca trecea prin mine. „N-am fost in stare sa scriu altfel decat iesind din viata mea obisnuita, decupand timpul poeziei din timpul vietii… Plecam la scris cum plecau sfintii in pustie, ca sa-l intalneasca pe Dumnezeu, iar ceea ce urma avea uneori intr-adevar trasaturile miracolului
