Există scrieri care nu mor niciodată pentru că sunt într-o continuă consonanță cu aspirațiile permanente ale sufletului omenesc.
Când adevărul acesta ne va pătrunde, abia atunci, în clipa astrală a devenirii noastre, se va aprinde în noi lumina inteligenței ce s-a regăsit pe sine după o lungă rătăcire pe cărări de Univers.
Prin gânduri, prin acțiune, prin faptele sale bune, prin faptele sale rele.
Cu sau fără voia sa, el se implică în fizica Universului.
Omul nu poate trăi pur și simplu, nu poate avea doar o existență pasivă.
Aceasta este responsabilitatea sa de a fi.
Suntem rezultatul tuturor evenimentelor fericite și triste care ne-au precedat și cauza celor ce ne vor urma.
Noi suntem cei ce lăsăm în urmă splendorile spiritului și ruinele nimicniciei, pentru că omul este singura ființă de pe Terra căreia i s-a dat să se implice în demersul naturii prin extensia inteligenței sale.
Mâna unui arhitect inteligent și nevăzut ne-a desprins din lut și ne-a construit după un plan din care transpare unicitatea sursei, treaptă cu treaptă, până la nivelul creierului capabil să se gândească pe sine.
Tot ceea ce s-a întâmplat, pentru noi s-a întâmplat.
Iată de ce am bucuria de a-mi exprima recunoștința față de toți cei care împărtășesc sentimentul de a fi.
Suntem aici, în acest colț de Univers, expresia ultimă a evoluției.
Important este să conștientizăm acest mare adevăr.
Autori în sensul consacrat al termenului sau nu, de vreme ce existăm, suntem interdependenți și necesari Universului.
Marile opere ale omenirii sunt un argument.
Sunt, pe de altă parte, creații, între care aș putea include și Inteligența Materiei, menite să aducă o orientare nouă, necesară unui moment de tranziție, o altă motivare a gândirii într-un timp bine determinat.În ordinea inteligentă a Universului, avem cu toții un rost și, în definitiv, suntem autori la marea operă a existenței.
Există scrieri care nu mor niciodată pentru că sunt într-o continuă consonanță cu aspirațiile permanente ale sufletului omenesc
