„De la o vreme s-au scris multe cărți, văzduhul e plin de hârtii.
Despre ele să vorbim, să scriem și să cântăm, atrăgând toți mai mulți semeni la împrietenirea cu ele!” Nicolae Răzvan STAN.
Pe acestea să le căutăm și să ne lăsăm cuceriți de ideile lor! Să le citim o dată, de două și de trei sau de mai multe ori, până ajung să se regăsească în noi, să ne descopere un sens, o chemare, un destin! Ele și doar ele sunt sufletul bibliotecilor, care dau la o parte praful neștiinței și al nepăsării și ne ajută să înțelegem că ideile sunt viață, realitate și vocație.
Cu adevărat rare, dar pline de frumusețe. În labirintul fără de sfârșit al ignoranței acestei lumi există, din fericire, și astfel de comori.
Iar cărțile bune, consistente, pline de seva înțelepciunii care luminează mintea și hrănesc sufletul, trebuie căutate cu ardoare.
Veșnicia să și-o petreacă doar în această lectură, pentru a-și da seama de netrebnicia lucrului care nu este bine făcut.
Ce-i de făcut? Doar un lucru simplu: aceste cărți trebuie lăsate să le citească doar autorii lor, și-n lumea aceasta, și-n cea veșnică.
Este tragic-comic să vezi cum numărul de pagini se ia la întrecere cu numărul de idei și cum dintr-o dată ego-ul paranoic face să rămână în carte doar numele, cerneala și hârtia.
Azvârlă cu cuvintele, așa cum aruncă zarurile, cum se împrăștie zgura pe drumul încins, fără să știe că nu e creație fără de așteptare, nedormire, transpirație, luptă, idee și inspirație.
Sunt mulți specialiști în presăratul cuvintelor pe coli. „De la o vreme s-au scris multe cărți, văzduhul e plin de hârtii
