Numele meu este Tate.
Nu mai am de gand sa-l las sa-si bata joc de mine..
Este timpul sa ripostez.
Poate ca el nu s-a schimbat, dar eu am facut-o.
Doar ca, acum, m-am saturat sa ma mai ascund si nici de-a naibii nu il voi lasa sa-mi distruga ultimul an de liceu.
Am plecat chiar in Franta pentru un an de zile, ca sa il evit.
Cu cat trecea timpul, cu atat mai chinuitoare deveneau farsele si zvonurile puse la cale de el, si deja mi se facuse lehamite sa ma tot feresc din calea lui.
Am fost umilita, exclusa si barfita in toti anii de liceu.
Candva, am fost cei mai buni prieteni, dupa care a inceput sa se lege de mine si a decis ca scopul lui este sa imi ruineze viata.
Dar nici nu ma lasa in pace.
Nu, abia daca imi vorbeste.
Nici macar nu i-ar trece prin cap sa mi se adreseze atat de familiar, asta in cazul in care mi s-ar adresa cat de cat.
Totusi, el nu imi spune asa.
Numele meu este Tate
