„Autorul acestor memorii are un ascutit simt de discernamant, are ponderatie si echilibru, precum si o inepuizabila doza de generozitate si de omenie.
O alta sursa pe care merita sa o citam, in special despre evreii clujeni si transilvaneni din anii 1930, despre viata si preocuparile lor zilnice, este cartea lui Szabo Imre, Erdely Zsidoi, publicata la Cluj, la editura Kadima, in anul 1938.".
In schimb, voi reproduce cateva documente extrem de clare din aceeasi sursa citata in cartea intitulata Remember, publicata la Bucuresti cu ocazia comemorarii a 40 de ani de la masacrarea evreilor din nordul Transilvaniei. „It is not only that 130,000 souls from North-Western Romania, on the northern territory of Transylvania temporarily grabbed by the Horthysts, perished there, but a whole culture was threatened with annihilation, a culture that had been developing over hundreds of years, around the Yeshivots and Rabbinical Courts, through the word printed in Yiddish and Hebrew in scores of presses." (The Federation of fewish Communities in Romania, 1985).
Desigur, nu voi apela la prea multe detalii istorice deoarece sunt foarte numeroase: documente istorice, fotografii, filme documentare, declaratii luate de la martori si protagonisti despre atrocitatile comise de catre autoritatile ungare intre 1940-1945 si asa mai departe.
In plus, noi, evreii ardeleni a trebuit sa fim marcati pe viata de o a treia dimensiune, de incarcatura sufleteasca si crimele impuse de regimul Horthy-Nyilas, de vointa lor de a ucide si distruge populatia evreiasca din nordul Transilvaniei imediat dupa impunerea Dictatului de la Viena in August 1940.
Desigur, anii pe care i-am amintit n-au fost cei mai prietenosi si prielnici pentru nimeni in Romania, nici macar pentru romanii de etnie romaneasca.
In ce masura sunt acceptat de societatea romaneasca drept cetatean roman, in ce masura mi s-au jalonat drepturile si indatoririle exact ca oricarui alt cetatean roman neaos.
In acelasi timp, intotdeauna ma-ntrebam in ce masura prietenii mei romani ma considera roman.
Totul curge intr-o maniera exceptionala a narativului, foarte trist dar desfasurand povestea exact cum s-a derulat, cu date, detalii exacte, povestiri adevarate atat istoric cat si documentar.” (Paul Farkas) Fragment din volum: “Ca orice fiinta umana nascuta cu dubla identitate, mereu ma intrebam ce-nseamna, de fapt sa fii un evreu in Romania anilor 50, 60, 70 si 80.
Insa nimic nu este lasat neclar, la voia intamplarii, sau scris dintr-un unghi de furie si manie.
Aly era atat de incarcat de suferintele si de umilintele cauzate de horthysti incat nu mai dorea sa comunice in limba maghiara, in limba celor care l-au umilit si pedepsit fara vreun motiv.
Cartea de fata este un memento pentru generatiile actuale, un indemn la iertare, dar si la neuitare.” (Ioan Aurel Pop) „Jurnalul a fost scris in limba romana ceea ce este de inteles, intr-o romana nestilizata, intr-un limbaj practic, autentic, descriptiv si colocvial.
Sever cu cei dezumanizati, cu brutele si cu servitorii umili ai puternicilor vremii, Aly are un suflet larg si generos, in care a incaput parca toata bunatatea lumii. „Autorul acestor memorii are un ascutit simt de discernamant, are ponderatie si echilibru, precum si o inepuizabila doza de generozitate si de omenie
