In ciuda tuturor barierelor care de-a lungul timpului s-au format intre indivizi ai aceleiasi tagme universale, aceea de om, mai presus de orice pozitie, ordin sau eticheta care ne-ar putea diferentia pe oricare dintre noi, erudit sau mediocru, proletar sau burghez, fiecare a avut si isi are itinerariul sau de parcurs. - Autorul.
Primeste toata recunostinta mea pentru timpul acordat citirii acestor randuri si fie ca pasii tai sa te ghideze spre ceea ce cu adevarat te defineste.
Aceasta este intoarcerea! Spre ceea ce cu adevarat suntem.
Fiecare isi poate intoarce privirea spre el insusi, cautand neobosit punctul sau de origine.
Prin ceea ce s-a scris, mi-am demonstrat mie insumi ca se poate.
Dar oare ce poate fi mai plin de sens si intelegere decat constientizarea propriei schimbari? Asa cum simte si crede fiecare.
Schimbarea are pretul ei.
Totul costa.
Nimic nu este gratis.
Reprezinta, inainte de toate, o dovada pentru subsemnatul ca, indiferent de segmentul vietii in care te gasesti, daca reusesti sa-ti clarifici motivul vietii tale, poti transcende clipa si te poti incadra pe o octava superioara vietii, in conformitate cu eforturile pe care le depui inspre propria ta autorealizare.
Pentru cel ce scrie aceste randuri, momentele incursiunii prin viata s-au conturat pana la un punct sub forma acestui material ce nicidecum nu-si propune sa epateze sub o forma sau alta.
Ceea ce acum prin tine se manifesta.
Ceea ce defineste clipa.
A trai pentru aparente sau a descoperi realul din tine insuti.
Aici e clipa marilor alegeri.
Din interior spre exterior.
Iata prilejul descoperirii a ceea ce esti: momentul in care te manifesti cu tot ceea ce el aduce.
Fiecare etapa, fiecare context in care te afli reprezinta o oglinda, care reflecta lumea interioara ce te defineste, aici si acum.
Lectia sa.
Intelepciunea sa.
Fiecare moment al vietii are savoarea sa.
Sau, mai corect spus, motivul acestora.
Iata aici rostul acestor lucruri.
Aparente, nimic mai mult.
Suntem si nu suntem in acelasi timp.
Unicul si irepetabilul lipsesc, iar ceea ce fiecare ar trebui sa fim nu exista.
La ceea ce ni se induce, si nu la ceea ce din interiorul nostru ar trebui sa rasara, ca fundament a ceea ce ne defineste, al particularitatii fiecaruia dintre noi, consecinta a unei laborioase munci cu tine insuti.
Ne raportam la ceea ce vedem, si nu la ceea ce credem.
De la nastere pana la moarte.
Traim vremurile unor clipe inspaimantatoare, lipsite de fundament si substanta, in care individualitatea este redusa la cenusa, si tot ceea ce ne mai ramane sunt doar structuri launtrice ce ni le-am insusit in baza experientei care dicteaza intregul parcurs al nostru existential, de o maniera oarba si lipsita de sens.
Asta este indiscutabil.
Toate acestea fara o judicioasa analiza prin orientare a atentiei spre interior, pentru a palpa, trai si simti viata care rezida nu numai in afara noastra, ci cu adevarat si in ceea ce suntem.
Sau, prea bine, la tiparele asumate intr-un mod fortat prin interactiunea noastra cu mediul extern.
Fie ca raportam aceasta la placerile si dorintele noastre ori la competitiile in care cu totii suntem tarati, fie ca ne place sau nu.
Orice, doar pentru a naste si alimenta satisfactia.
De reusite de ordin material, social, chiar si moral.
Putem ajunge sa ne bucuram de ceea ce viata poate oferi la un moment dat.
Lumea interioara a fiecaruia care neincetat dicteaza, fie somn sau veghe, noapte sau zi, fara ca noi nici macar sa ne dam seama.
Acesta este un fapt! In aceasta calatorie individuala, din nefericire pentru trista noastra existenta, ajungem sa ignoram ceea ce conteaza mai mult.
Traseul pe care insasi existenta l-a conturat pentru fiecare, si chiar de nu este inteles, pasii fiecaruia tot vor trebui sa-l strabata.
In ciuda tuturor barierelor care de-a lungul timpului s-au format intre indivizi ai aceleiasi tagme universale, aceea de om, mai presus de orice pozitie, ordin sau eticheta care ne-ar putea diferentia pe oricare dintre noi, erudit sau mediocru, proletar sau burghez, fiecare a avut si isi are itinerariul sau de parcurs
