Poezia este un joc de întrupări, de icoane ale totului în tot.
Aurel Sas.
Exaltare la gândul miezului de foc al lutului din noi.
Sentimentul subtil regizat al disperării face din această poezie punct de întâlnire între un calvar de flăcări vii și o blândă teologie a minunilor ce nu se văd.
Ambele probe ale unui vis domesticit, din care nu lipsește nici vederea înlăuntru cu ochiul arghezian închis, nici credința că sublimul este bucuria de a ști că nu ne naștem și nu existăm înspre nimic.
Ea este, în poezia lui Dumitru Zdrenghea, o mireasmă de început ce nu există și o ispită de sfârșit cu gust de lumină.
Dragostea, cum se spune, este un surghiun al inimii.
Când versul este răzvrătire din iubire, poetul are toate șansele să fie răsplătit pentru fidelitatea față de înțelepciunea mai presus de el și față de viața solidară cu întrebările lui.
Profilul clasic al poetului arzând în valuri de lumină.
Ale poetului în cuvinte, ale cuvintelor în tăcere și ale tăcerii în iluzia mutării munților din loc.
Poezia este un joc de întrupări, de icoane ale totului în tot
