Mulla Nasruddin si-a dedicat viata pentru a arata oamenilor calea cea dreapta spunandu-le ceea ce era corect calauzindu-i catre adevar si sfatuindu-i cum sa evite raul.
Vedeti dumneavoastra eu am fost cel care le-am zambit primul.. - De ce majestate - Pentru ca am vazut foarte multi oameni care iti zambesc - Explicatia e foarte simpla maiestate.
Pana la urma nu mai rabda situatia si spuse - Mulla mi-ai spus ca nu ai mai fost in acest oras insa se pare ca tu cunosti foarte multi oameni aici.
Curand regele isi dadu seama ca oamenii nu il cunosteau si nu reactionau in nici un fel in prezenta lui insa majoritatea oamenilor ii zambeau lui Mulla.
Zis si facut. - Mulla spuse regele hai sa ne deghizam si sa ne plimbam prin oras pentru a vedea cum gandesc si cum reactioneaza oamenii.
Regele si Mulla Nasruddin ajung intr-un oras strain.
Unul e sa gasesti ceva ce-ai pierdut iar celalalt e sa daruiesti cuiva ceva ce iubesti. - Nasruddin au exclamat oamenii din oras de ce sa pui un astfel de panou - In viata exista doua daruri mari a raspuns Nasruddin.
Odata ca niciodata Nasruddin s-a dus la piata si a instalat un panou pe care scria - Pe acela care mi-a furat magarul il rog sa mi-l inapoieze iar eu am sa i-l fac cadou.
E prima data in treizeci de ani cand ies impreuna din casa. - Ai vazut a zis vecinul in ce hal a explodat azi-noapte soba lui Iusuf Explozia a aruncat-o pe ea si pe barbatu-sau prin usa din fata direct in strada - Da a zis Mulla.
Mulla Nasruddin vorbea peste gardul din spatele curtii cu vecinul. - Mulla a intrebat un om cand s-a intalnit cu Mulla Nasruddin care era intotdeauna nepasator in ciuda necazurilor care nu-l ocolisera deloc cum reusesti tu sa ramai atat de voios si de calm - Ei bine a raspuns Nasruddin am invatat sa cooperez cu inevitabilul. - Hai sa nu schimbam subiectul a zis Nasruddin. - Atunci te insori cu mine a intrebat ea. - Bineinteles ca te iubesc a soptit la randul lui Mulla Nasruddin. - Ma iubesti Mulla a soptit fata.
Mulla Nasruddin a suspinat si-a ridicat ochii spre cer si a zis - O Doamne al meu Uita-te la slujitorul lui Fehmi Pasa si uita-te la slujitorul tau de-aici.
Aratand catre barbat Mulla Nasruddin l-a intrebat pe patronul restaurantului - Cine e barbatul acela de-acolo - E slujitorul lui Fehmi Pasa i-a raspuns acesta.
Barbatul era bine imbracat din cap pana-n picioare cu turban de catifea cu vesta brodata cu fir de argint cu camasa de matase salvari din satin si iatagan de aur.
Undeva dincolo de multime a observat un bataus.
Manca si-i cerceta cu coada ochiului pe trecatorii de afara.
In Occident Idries Shah 1924-1996 a fost cel care a contribuit la cunoasterea acestui faimos personaj in India Osho a fost unul dintre cei care isi condimentau discursurile cu povestirile pline de talc ce il aveau ca erou pe acest personaj legendar iar la noi in Romania o parte dintre ispravile lui au fost istorisite de Anton Pann fiind grupate sub numele de Pataniile lui Nastratin Hogea .
Mulla Nasruddin era somer si sarac dar a facut cumva rost de cativa gologani ca sa manance fasole si pilaf la un restaurant ieftin.
Povestile lui se regasesc in foarte multe traditii fiind atribuite unor eroi locali.
Folosea un limbaj usor de inteles de catre oameni si glumea intr-un mod sugestiv.
Haladuind prin deserturile Arabiei acest mistic a impregnat traditia sufita cu o binevenita doza de umor.
Metoda folosita de el este o metoda originala.
Mulla Nasruddin si-a dedicat viata pentru a arata oamenilor calea cea dreapta spunandu-le ceea ce era corect calauzindu-i catre adevar si sfatuindu-i cum sa evite raul
