Stim cu totii intuitiv ca taria reprezinta o calitate valoroasa - simtul natural de autoconservare si instinctul supravietuirii nasc in fiecare om dorinta de a dobandi forta si robustete de a-si dezvolta capacitati fizice si mentale deosebite cu ajutorul carora sa depaseasca orice obstacol si sa se protejeze de el insusi si de altii.
Mergeti mai adanc si intrebati despre relatia acestei calitati cu alte aspecte legate de gen - masculinitate sau feminitate - emotii bunatate....
Intrebati cum ar defini aceasta calitate si veti vedea ca oamenii au tendinta sa se focalizeze asupra unui singur aspect cum ar fi forta fizica sau rezistenta sau asupra unei game inguste de insusiri caracteristice unui anumit tip de persoana sau profesie cazand cel mai adesea in stereotipuri intretinute de media.
Intrebati ce fel de persoana o intruchipeaza si veti primi raspunsuri previzibile care converg spre sectorul militar si al sportului de elita.
Intrebati pe oricine ce este taria in contextul potrivit si raspunsurile vor converge catre concluzia ca este o calitate valoroasa.
Daca experienta este pozitiva o vom asocia cu aspecte pozitive - onoare forta rezistenta incredere in sine si sentimentul securitatii.
Daca experientele noastre in legatura cu acesti inizi sunt negative atunci si asocierea cu ideea tariei va fi negativa - o vom percepe ca violenta agresivitate bravada intimidare sau poate chiar misoginism.
Cand vorbim despre tarie ne referim aproape intotdeauna la trasaturi pe care le asociem datorita experientelor noastre de viata cu inizi care se considera ei insisi sau ii considera altii ca fiind tari si nu la calitatea tariei in sine.
In loc sa ramana o idee simpla esentiala taria a fost aruncata in constructe sociale indoielnice murdarita si impestritata cu intelegeri si reprezentari gresite ale unor inizi diferiti cu bagaje emotionale foarte diferite.
Dar conceptul tariei cu numeroasele sale asocieri si conotatii devine tulbure si chiar controversat in functie de experienta iniduala a fiecaruia si de perspectiva din care este privit.
Ii admiram si-i celebram ne comparam cu ei ne straduim sa le semanam si incercam cu toate ca anemic si cel mai adesea fara rezultate sa ne crestem copiii astfel incat sa fie ca ei.
Avem cu totii fara indoiala bine fixata in noi ideea eroului constienta sau nu si gravitam in jurul unor oameni care o materializeaza fie ei soldati sportivi sau lideri.
Istoria si fictiunea sunt pline la refuz de reprezentari ale arhetipului eroului - personajul puternic barbat sau femeie care supravietuieste unui mare numar de incercari si invinge prin puterea vointei literal sau metaforic reusind in cele din urma sa ajunga la destinatia calatoriei sale in ciuda unor imprejurari de-a dreptul imposibile si demonstrand in felul acesta capacitati fizice si mentale iesite din comun.
Stim cu totii intuitiv ca taria reprezinta o calitate valoroasa - simtul natural de autoconservare si instinctul supravietuirii nasc in fiecare om dorinta de a dobandi forta si robustete de a-si dezvolta capacitati fizice si mentale deosebite cu ajutorul carora sa depaseasca orice obstacol si sa se protejeze de el insusi si de altii
