Savatie Bastovoi: E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea.
Pentru ca este unul dintre acele lucruri care lasa semne! .
Abia aștept să puteți citi și voi romanul, vă va schimba viața.
Una dintre sutele de mii de femei din Moldova, Ucraina, Rusia sau România care își mutilează sufletul și plătesc cu viața propriilor copii căutând un trai decent într-o țară străină.
Eleonora! Ce mult mi-ar plăcea să-l interpretez dacă s-ar face o ecranizare! Un personaj greu, complex și plin de contradicții.
Ce film ar ieși din romanul ăsta! Și pentru că sunt actriță, evident că m-am îndragostit de un personaj.
Dialogurile sunt atât de vii, atât de „vorbite”, cum rareori găsești în paginile unei cărți.
Biografiile lor sunt atât de bine conturate, încât ai senzația că că îi vezi aievea.
Oameni cu destine înfrânte, condamnați încă de dinainte de a se naște.
Personajele sunt de un tragism înfiorător, chiar și cele comice.
Ce spun l-am citit, l-am vizionat, ca pe un film.
L-am citit cu sufletul la gură.
Sunt capitole la care râzi în hohote și capitole în care nu îți poți stăpâni lacrimile. Manuela Harabor: Așa cum am intuit Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat de Savatie Bastovoi este un roman tulburător, care te stoarce literalmente de toate sentimentele.
Singurătatea este starea în care omul nu mai poate dărui și primi dragoste .
Atunci cînd șarpele singurătății îl încolăcește pe om, el îi strecoară mai întîi în suflet veninul necredinței.
Ați văzut vreodată oameni care nu arată că aud? Oameni care nu arată că văd, care nu arată că vorbesc? Refuză să vadă, să audă și să vorbească pentru că nu mai văd rostul.
Fragment din ”Învățăturile unei prostituate bătrîne către fiul său handicapat” Atunci cînd singurătatea intră în om, ea începe să-l schimbe mai întîi pe dinăuntru, apoi îi schimbă ochii, mîinile, mersul, îi schimbă glasul și felul de a asculta.
Vă duc în gîndurile mele, nu vă uit! Cei care mai sînteți în viață, dacă vă amintiți de mine, bateți la ușă, o să fiu foarte bucuros să vă revăd. Și, deoarece a pornit de la o întîmplare reală la un orfelinat din Moldova, orfelinat despre care aflu că nici nu mai există, închin această carte tuturor prietenilor mei handicapați pe care i-am avut din copilărie și pînă acum și cu care m-am simțit întotdeauna în largul meu și deopotrivă.
Savatie Bastovoi: E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă și urîtă carte a mea
