Cea de-a cincea carte a Denisei Duran vorbeste despre impingerea limitelor, radiografiate in mai multe registre stilistice.
Iar atunci rezultatul este de-a dreptul impresionant.” (Luminita Corneanu).
Fata de volumele anterioare, sint aici multe poeme in care autoarea isi lasa viziunile sa se desfasoare liber, pe spatii ceva mai ample.
Denisa Duran este o expresionista retinuta, convinsa ca mai putin inseamna mai mult. &bdquo
In poezia cvasi-minimalista a Denisei Duran frapeaza contrastul, atent tinut in friu, dintre sentimentele devastatoare – dragostea, dorul, frica, disperarea – pe care le exprima si sobrietatea, discretia notatiei, uneori in doar trei-patru versuri.
O propunere incitanta – volum de poezii alcatuit pe o structura narativa subtila (cu personaje, planuri temporale si intriga), jurnal poetic coplesitor sau dosar de investigatie in care cautarea de sine intru iubire este dusa pina in adincurile scindarii (&bdquo
Doua zile de sinucidere”) si pina la transcendental (&bdquo
Cu fata inot prin aerul incaperii”).
Si din aceasta tensiune fara sfirsit se naste poezia.
O carte in care atit trupul, cit si spiritul se rasucesc in sine, in incercarea de a scrie o alta harta a fiintei.
Cea de-a cincea carte a Denisei Duran vorbeste despre impingerea limitelor, radiografiate in mai multe registre stilistice
