Lucrarea de fata este o incercare de a supune atentiei celor interesati o perioada istorica de trei secole (1500-1800), controversata in felul ei, dar consistenta in realizari din domeniul politic si diplomatic, al ideilor si proiectelor care vor directiona evolutiile statelor europene, aflate intr-un continuu progres, atat istoriografia romaneasca, cat si cea europeana, au dezbatut concepte, precum: premodernitate, epoca moderna timpurie, modernitate si modernism, problematica ramanand deschisa exprimarii opiniilor formulate de cercetatori.
Autorul.
Cu certitudine, exista posibilitatea ca acest demers stiintific sa poata fi extins si in sfera didactica, prin inserarea, sub forma unor prelegeri, a unor capitole, in special, la studentii si masteranzii de la specializarea Relatii Internationale si Studii Europene.
In secolul al XVIII-lea, unele idei si modele politico-diplomatice au fost preluate, imbogatite si adaptate noilor realitati sociale, de catre reprezentantii Iluminismului european, prefigurand, in felul acesta, unele evenimente de impact asupra societatii europene, cum au fost Marea Revolutie Franceza de la 1789.
S-au impus, in galeria ganditorilor europeni in epoca moderna timpurie, numele catorva personalitati remarcabile, precum: Niccolo Machiavelli, Jean Bodin, Richelieu, Hugo Grotius, Comenius, reprezentand domenii distincte, precum: legislatie, drept, diplomatie si educatie.
Un alt aspect, demn de retinut este acela al binomului laic-religios, care in contextul dat, a dobandit noi semnificatii, in sensul in care Biserica a fost nevoita sa-si redimensioneze atitudinea fata de Stat.
Elocvente, in acest sens, sunt prevederile pacii westphalice, dar si continuturile noii discipline a dreptului international, elaborate de Hugo Grotius, doar doua dintre evenimentele cele mai importante ale secolului al XVII-lea.
Dinamica relatiilor internationale a perioadei de referinta a cunoscut, la randul ei, o schimbare, usor de sesizat, mai ales prin noile reguli, introduse in practica raporturilor dintre state si a unei legislatii, de care trebuie sa se tina seama in negocierile ce urmau conflictelor militare.
Tranzitia de la Evul Mediu spre modernitate a fost favorizata si de modul in care unii ganditori - politicieni, diplomati, juristi, filosofi, scriitori, artisti – au inteles sa se implice, unii dintre acestia devenind apoi nume reprezentative, in domeniile pe care le reprezentau.
Pe fondul mutatiilor semnificative, generate de consecintele Renasterii, Reformei si razboiului de 30 de ani, pe tot cuprinsul continentului european, s-au observat tendinte noi, in special in domeniul gandirii politico-diplomatice, care vor constitui premise favorabile ale Europei moderne.
Lucrarea de fata este o incercare de a supune atentiei celor interesati o perioada istorica de trei secole (1500-1800), controversata in felul ei, dar consistenta in realizari din domeniul politic si diplomatic, al ideilor si proiectelor care vor directiona evolutiile statelor europene, aflate intr-un continuu progres, atat istoriografia romaneasca, cat si cea europeana, au dezbatut concepte, precum: premodernitate, epoca moderna timpurie, modernitate si modernism, problematica ramanand deschisa exprimarii opiniilor formulate de cercetatori
