„Trebuie sa invatam sa gandim impotriva indoielilor si certitudinilor noastre, impotriva umorilor atotstiutoare, trebuie, mai ales, faurindu-ne o alta moarte, o moarte incompatibila cu hoitul, sa acceptam ceea ce nu poate fi dovedit, ideea ca ceva exista...
Nimicul era desigur mai comod.
Ce greu e sa te mistui in Fiinta!“ — CIORANS-a nascut la 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996Multimedia: CD Emil Cioran, 2003. din franceza si nota de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997 Cioran (antologie) Cioran si muzica, selectia textelor de Aurel Cioran, ed.
De la Saint-Simon la Tocqueville, trad.
Eseuri si portrete Caderea in timp Marturisiri si anateme Demiurgul cel rau Despre neajunsul de a te fi nascut Scrisori catre cei de-acasa Sfartecare Tara mea / Mon Pays Caiete I (1957-1965) Caiete II (1966-1968) Caiete III Caietul de la TalamancaCioran, Emil (ed.), Antologia portretului.
Publicistica 1931-1944 Tratat de descompunere Exercitii de admiratie.
Moare la Paris, in data de 20 iunie 1995.
Lucrari: Pe culmile disperarii Schimbarea la fata a Romaniei Amurgul gandurilor Cartea amagirilor Indreptar patimas Lacrimi si sfinti Ispita de a exista Istorie si utopie Silogismele amaraciunii Singuratate si destin.
Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera in 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
Dupa 1945, incepe sa scrie in limba franceza, iar in 1949 ii apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; ii vor urma, pana in 1987, inca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana.
In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pana in 1991) va fi incheiata in 1945, an cand se stabileste definitiv in Franta.
In 1936, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944.
Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Saguna" din Brasov.
Intre 1933 si 1935, se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt.
Va mai publica inca patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta.
In 1934, ii apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati.
In acelasi an (1932), se inscrie la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania.
Isi incheie studiile universitare cu o teza de licenta asupra intuitionismului bergsonian.
In ultimul an de facultate, publica articole in periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gandirea, Vremea, Azi.
Intre 1928 si 1932, urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti.
Frecventeaza, incepand din 1921, Liceul „Gheorghe Lazar" din Sibiu, oras in care se va muta intreaga familie in 1924. „Trebuie sa invatam sa gandim impotriva indoielilor si certitudinilor noastre, impotriva umorilor atotstiutoare, trebuie, mai ales, faurindu-ne o alta moarte, o moarte incompatibila cu hoitul, sa acceptam ceea ce nu poate fi dovedit, ideea ca ceva exista...
Nimicul era desigur mai comod.
Ce greu e sa te mistui in Fiinta!“ — CIORANS-a nascut la 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot in Rasinari, si al Elvirei (Comanciu) Cioran
