„O înţelegere a Bisericii Bizantine, ţinând cont de particularitatea ei, se poate realiza probabil doar atunci când Istoria acestei Biserici este scrisă pentru ea însăşi.
Oricât de importante ar fi şi oricât de mult se articulează în acestea Biserica Bizantină, ele nu reprezintă totuşi întregul.“ Hans-Georg Beck.
Aceasta înseamnă că nu puţine pagini ale istoriei Bisericii Bizantine, mai ales cele cu privire la structura ei, ajung rar să fie prezentate, dar, şi atunci când se întâmplă, în prim-plan se află disputele cu Roma, înainte de toate cu credinţa romană şi cu pretenţiile de primat ale Romei.
De la Eck, Luther şi Melanchton, de la Baronius şi de la centuriatorii din Magdeburg ea stă la dispoziţie – sub diferite auspicii şi cu un succes continuu schimbător – ca o mină productivă pentru bătăliile pe muniţie ale confesiunilor. Însă tocmai acest lucru i s-a întâmplat rar. „O înţelegere a Bisericii Bizantine, ţinând cont de particularitatea ei, se poate realiza probabil doar atunci când Istoria acestei Biserici este scrisă pentru ea însăşi
