Monumentala lucrare Istoria credintelor si ideilor religioase exploreaza originea si semnificatiile divinitatilor si riturilor din diferite epoci si regiuni ale lumii, punand in evidenta, dupa cum afirma autorul insusi, „unitatea fundamentala a fenomenelor religioase si, in acelasi timp, noutatea inepuizabila a expresiilor lor”.
III: De la Mahomed la epoca Reformelor (2011)..
Vol.
II: De la Gautama Buddha pina la triumful crestinismului (2011) si Istoria credintelor si ideilor religioase.
Vol.
I: De la epoca de piatra la misterele din Eleusis (2011), Istoria credintelor si ideilor religioase.
Vol.
IV: De la epoca marilor descoperiri geografice pina in prezent (volum coordonat de Ioan Petru Culianu, 2007), Istoria credintelor si ideilor religioase.
Vol.
La Editura Polirom au aparut Dictionar al religiilor (in colaborare cu Ioan Petru Culianu, 2007) Istoria credintelor si ideilor religioase.
A scris numeroase volume stiintifice si opere literare, dintre care amintim: Intoarcerea din rai (1934), Huliganii (1935), Yoga (1936), Cosmologie si alchimie babiloniana (1937), Nunta in cer (1938), Secretul doctorului Honigberger (1940), Insula lui Euthanasius (1943), Tratat de istorie a religiilor (1949), Mitul eternei reintoarceri (1949), Samanismul si tehnicile arhaice ale extazului (1951), Sacrul si profanul (1957), Aspecte ale mitului (1963), Pe strada Mintuleasa (1968), De la Zalmoxis la Genghis Han (1970), Noaptea de Sinziene (1971), Istoria credintelor si ideilor religioase (1976-1983).
In 1955 este invitat sa tina „Haskell Lectures” la Universitatea din Chicago, iar in 1956 accepta postul de profesor titular si de coordonator al Catedrei de Istorie a Religiilor de la Divinity School, Universitatea din Chicago (din 1985, catedra amintita ii poarta numele).
In 1945 se refugiaza la Paris.
In 1940 pleaca la Londra, in calitate de consilier cultural al ambasadei romane, iar in 1941, din cauza ruperii relatiilor diplomatice dintre Anglia si Romania, paraseste Londra si e transferat la Lisabona.
Publica primul sau roman de succes, Maitreyi (1933), roman partial autobiografic si document interesant pentru reconstituirea perioadei indiene a lui Eliade.
Devine asistentul lui Nae Ionescu la Facultatea de Litere si Filosofie.
Revine in tara dupa trei ani, iar in 1932 isi da doctoratul cu o teza despre yoga la Universitatea din Bucuresti.
Dasgupta.
Studiaza in India, la Calcutta, sanscrita si filosofia hindusa sub indrumarea profesorului S.
Primeste o bursa de studii de la maharajahul Manindra Chandra Nandi din Kassimbazar.
Urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, pe care o incheie in 1928 cu o teza de licenta despre filosofia Renasterii italiene.
Toti cei interesati de marea aventura umana vor gasi in Istoria sa noi informatii si noi unghiuri de abordare .” (New York Times Book Review) Mircea Eliade (1907-1986), istoric al religiilor, scriitor. „ Mircea Eliade a reusit ca nimeni altul sa ofere publicului occidental date despre religiile «primitive» ale Orientului.
Primul volum studiaza comportamentele magico-religioase ale oamenilor preistorici, religiile mesopotamiene si ale Egiptului antic, cele din vechiul Israel, religia indo-europenilor, credintele Indiei inainte de Buddha, religiile greaca si iraniana, pana la cultul lui Dionysos.
Monumentala lucrare Istoria credintelor si ideilor religioase exploreaza originea si semnificatiile divinitatilor si riturilor din diferite epoci si regiuni ale lumii, punand in evidenta, dupa cum afirma autorul insusi, „unitatea fundamentala a fenomenelor religioase si, in acelasi timp, noutatea inepuizabila a expresiilor lor”
