Până în secolul XVIII, povestea biblică a creării omului a fost un adevăr incontestabil.
Imperii puternice au existat şi dincolo de Mediterană – Maurya în India antică sau hanatele din Asia Centrală şi de Est..
Regiunea mediteraneeană şi teritorii vaste din Europa au format Imperiul Roman, care a supravieţuit până la invazia popoarelor migratoare.
Oraşele-stat greceşti, în special Atena, au reprezentat leagănul democraţiei.
Sursele filosofiei, literaturii şi organizării statale ale lumii occidentale se află în Antichitatea clasică greco-romană.
O situaţie similară s-a înregistrat şi pe subcontinentul indian şi în China, unde au apărut civilizaţii avansate timpurii. din mici comunităţi formate de obicei în jurul unui oraş.
Primele mari imperii – ale faraonilor egipteni, babilonienilor, asirienilor şi perşilor – au luat naştere la începutul mileniului III î.
Hr. În Egipt şi în Semiluna Fertilă au apărut primele structuri statale, în paralel cu dezvoltarea agriculturii, comerţului şi scrisului.
Orientul Apropiat a fost leagănul primelor civilizaţii avansate ale omenirii.
Clasificarea, datarea şi evaluarea lor cu ajutorul tehnologiilor moderne au facilitat înţelegerea originii omului.
Aceştia au plasat dezvoltarea fiinţei umane în contextul unei teorii a evoluţiei, susţinute şi elaborate pe baza descoperirii unor schelete, a unor unelte primitive şi a multor urme de vechi aşezări.
Apoi au apărut naturaliştii, cel mai celebru fiind Charles Darwin.
Până în secolul XVIII, povestea biblică a creării omului a fost un adevăr incontestabil
