In ziua de 2 Iulie 1504 Stefan-Voda cel Mare se stingea de o moarte blinda la Suceava in desavirsita pace mareata ce se boltia asupra intregei teri pe stilpii puternici ai biruintilor sale.
O scinteie din aceasta flacara e cartea de fata..
Si astazi ea se innalta puternica in marea flacara de mindrie si recunostinta ce porneste din toate inimile noastre la pomenirea celor patru sute de ani de la moartea puternicului Imparat senin al Rominimii.
Une ori mai tare alte ori mai slab dar nici un vint naprasnic n a putut-o stinge.
Dar amintirea sa a luminat totdeauna in marea biserica a constiintii neamului.
Mini de hoti au scormonit in mormintul cel sfint.
Si candela aprinsa de-asupra mormintului sau s a stins une ori in zile rele.
Glasul lui nu se mai auzia insa si icoana lui nu mai statea innaintea nimaruia.
Gindul lui de intelepciune se stinsese in sfirsit sau mai curind el se coboria ca o raza de bucurie asupra tuturora trecea ca o binecuvintare asupra bogatiei lanurilor si fremata ca o amenintare pentru vrajmasii viitorului prin frunza padurilor ce ocrotisera si menisera luptele invingatoare.
Vladicilor ce se rugau acum la Dumnezeu pentru sufletul sau el li pusese mitra pe cap dupa ce stiuse ca se cuvine s o poarte.
Secerind buruiana rosie a vremilor de restriste si nelegiuire el curatise terina ce bause singele nevinovat - coborind in ea sfinte temelii de biserica.
Boierilor acelora ce-l intovarasiau innainte de a-si lua hotaritorul ramas bun el li statornicise chemarile si drepturile.
Oastea aceia ale carei steaguri ii fluturau de-asupra sicriului el o inchegase el o faurise ca pe o singura arma menita sa invinga totdeauna.
A adus cu dinsul rinduiala si buna cirmuire.
I-a fost totdeauna mila de singele oamenilor varsat in zadar.
Dar peste sabia lui minunata apasa o mina sigura stapinita de un gind cuminte.
De atunci toate drumurile spre hotarele dusmane fusese batute de copitele cailor ostirii sale.
Venise tinar in vijelia navalirii ca sa razbune pe ai sai ca sa-si intemeieze viata si ca sa traga zid de vitejie in jurul terii sale de mostenire.
Domnise aproape cincizeci de ani o jumatate de veac.
Si pe cind lacrimile brazdau cele mai aspre obrazuri minunata lespede de marmura sapata pecetluia micul mormint in care incapuse totusi ramasitele celui Mare.
Apoi intunerecul gropnitii umbria tot mai mult fata poruncitoare acum inseninata si pletele albe rare ale batrinului.
Vesnica pomenire se cerea pentru acela care se facuse vrednic a fi pomenit de neamul sau in vecii vecilor.
Soborul intreg al Moldovei supt mitrele scinteietoare de pietre scumpe Mitropolitul episcopul de Roman Mitropolit si el al Terii-de-jos episcopul de Radauti egumenii cari putuse sa se incinga pentru aceasta lunga cale primiau in cintarile iertarii de pacate pe stapinul tuturora.
Din turnul de straja de asupra portii clopotele prindeau a vui de jale.
Alaiul strabatea holdele grele de bogatie in drumul spre manastirea Putnei.
Sulitile ostasilor se ridicau drepte in vazduhul limpede zimbitor al zilei de vara.
Boierii calari in haine de ursinic si aur unii batrini ca si stapinul adormit ceilalti in toata puterea vristei sau in avintul increzator al tineretelor incunjurau sicriul infasurat in scumpe stofe.
Pentru cea din urma oara portile cetatii se deschideau innaintea acelui ce luptase barbateste cea mai grea din luptele sale.
In ziua de 2 Iulie 1504 Stefan-Voda cel Mare se stingea de o moarte blinda la Suceava in desavirsita pace mareata ce se boltia asupra intregei teri pe stilpii puternici ai biruintilor sale
