Dincolo de Istoria oficială, există o alta secretă, rezervată doar inițiaților, din perspectiva căreia faptele istorice aparent inexplicabile capătă semnificație iar înlănțuirea lor prinde contur conform unei logici oculte.
Spre descifrarea istoriei secrete a României!. Însă, în momentul de față, când accesul liber la informație nu mai este o utopie, putem puncta altfel o sumedenie de episoade istorice și putem privi personajele exponențiale ale diferitelor epoci în toată complexitatea lor umană, fără teama de a deveni culpabili în ochii cenzurii, dar și cu riscul inerent de a șoca naționaliștii, protocroniștii sau extremiștii, indiferent de culoare lor politică.
Uneori, trucajele propagandistice s-au realizat prin omisiune, alteori prin folosirea de clișee specifice luptei de clasă de inspirație sovietică. ‒ Societățile inițiatice din Țările Române și faimoși membri ai lor: Vlad al II-lea „Dracul”, Matei Basarab, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, Horea, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Tudor Vladimirescu ‒ 1848, 1859, 1918 – influența lojilor masonice: Bălcescu, Kogălniceanu, Brătianu, Alecsandri, Cuza, Maiorescu, Vaida-Voevod ‒ 1922 – cea mai veche lojă feminină din lume a apărut în România ‒ Cetățile subterane și Istoria necunoscută a unor civilizații paralele ‒ 1802, pe vremea lui Pazvante Chioru ‒ Orașul secret: Bucureștii de sub București ‒ „Samizdat”-ul religios al preotului Nicodim Măndiță în vremea ciumei roșii ISTORII secrete (32 de volume) Am fost prea multă vreme prizonierii stereotipurilor patriotarde din manualele de istorie, care au falsificat – vreme de mai multe generații – semnificația unor fapte și evenimente care ne definesc ca popor. Și, desigur, a existat și o Românie „transcendentă”, cea a credinței religioase asumate cu orice risc și sfidând vremelnicele administrații politice, epopeea creștinismului timpuriu dar și evenimente din perioada comunistă fiind exemplare în acest sens. În special evenimentele din perioada 1859-1939 au cunoscut o puternică înrâurire pe această cale dar nu numai… România „ocultă” a fost, însă, dublată întotdeauna de o alta, „subterană” – uneori, chiar la propriu! –, în care jocurile se făceau altfel, ajungându-se, de pildă, în 1802, ca Bucureștii să cadă în anarhie, fiind stăpânit de bandele de pazvangii care fraternizaseră cu vagabonzii și cerșetorii locali.
De la Zamolxis, adeptul și oficiantul unui cult pitagoreic, la domnitorii medievali, membri ai diferitelor ordine cavalerești, adesea rivale, și conducătorii de după 1848, puternic influențați de unele ramuri ale masoneriei, mulți dintre liderii formali și informali ai formațiunilor statale de pe teritoriul carpato-danubiano-pontic au avut legături directe cu felurite organizații secrete, ascunse ochilor plebeilor, dar care au influențat adesea decisiv factorul politic.
Dincolo de Istoria oficială, există o alta secretă, rezervată doar inițiaților, din perspectiva căreia faptele istorice aparent inexplicabile capătă semnificație iar înlănțuirea lor prinde contur conform unei logici oculte
