Studiul cartilor Vechiului si Noului Testament necesita un efort solicitant.
Sfantul Ieronim se inscrie pe lista traducatorilor cartilor Vechiului Testament astfel, in jurul anului 400 d.
Hr., acesta traduce textele in limba latina, limba reprezentativa pentru.
Akylas a trait in vremea imparatului Hadrian (117 – 138 i.d.
Hr.), cel despre care cunoastem ca ar fi detinut o bogata biblioteca de suluri din pergament cu diferite scrieri.
O alta traducere intalnita de-a lungul vremurilor de ermineuti si cercetatorii Bibliei este cea a lui Akylas din Sinope, o traducere preferata cu preponderenta de evrei, considerand-o mult mai apropiata de textul ebraic decat de Septuaginta.
Au mai existat apoi si alte traduceri din ebraica in greaca, una din acestea fiind cea de la Venetia apartinand unui anonim din secolul al XIV-lea.
Ramane pana astazi reperul de baza al teologilor, filologilor si, in general, al exegetilor Vechiului Testament.
Nu exista alta versiune mai de seama, avand fundamentul cel mai bine definit in ce priveste continutul teologic, ca Septuaginta.
In felul acesta a aparut Septuaginta (˶a celor saptezeci˝), indicand astfel numarul traducatorilor.
Bogatia de manuscrise sacre ajunsa cu ambarcatiunile pe mare a fost preluata de un grup de 70 de invatati, care au reusit sa duca la bun sfarsit traducerea lor in greceste.
Proiectul a fost condus cu succes de Ptolemeu Philadelphul (285 – 246 p.
Chr.), care a cerut sa fie colectate din bibliotecile preotilor si carturarilor evrei din Ierusalim si imprejurimi toate manuscrisele ce aveau cuprins scripturistic si trimise la Alexandria.
In consecinta, acestia solicita o traducere in limba greaca reprezentativa din acel moment pentru regatul elenistic. o populatie numeroasa, alcatuita inclusiv de un numar mare de greci si evrei, acoperind toate paturile sociale, dintre acestea patura culturala ce aspira spre cele mai inalte valori spirituale.
Orasul Alexandria din Egipt avea in secolul al III-lea d.
Hr.
Masoreticii lucreaza la o unificare a cartilor veterotestamentare, lucru observat in marturia istoricului Flavius Josephys sau in textele sulurilor din pergament descoperite de ciobanul evreu in pustiul Qumranului, pe tarmul Marii Moarte in 1947. 50 de ani) cand majoritatea textelor aramaice sau ebraice ale Vechiului Testament proveneau din copii ale secolelor IX si X.
Nu suntem departe de vremea (acum aprox.
Incepand cu secolele VIII – VI d.
Hr., un grup de invatati continua traducerea cu atentie si redactarea cartilor scripturistice intr-o ebraica tarzie numita si masoretica (masoreth = traditie, legatura).
De-a lungul secolelor, traducerile au suferit indreptari, copii si diverse variante, incepand cu versiunile originale redactate in limba ebraica si trecandu-se mai apoi la textul Aramaic – limba vorbita de populatiile din vremea Mantuitorului Iisus Hristos - folosit de evrei la intoarcerea din robia babilonica.
La inceputuri, cuvantul avea sensul de fasie de papyrus, transformandu-se treptat in diminutivul carte. Prin secolul al V-lea, chiar al IV-lea d.
Hr., a luat sfarsit si redactarea ultimelor carti ale Vechiului Testament.
Numele de Biblie a aparut cu aproximatie pe la jumatatea secolului al II-lea i.d.
Hr., provenind din pluralul grecesc Βιβλίον.
In Biblie ni se descopera inspiratia si pronia lui Dumnezeu, zeci de carti cu continut istoric, dogmatic, ritual, poetic, filosofico-moral.
Nu mai putin de trei milenii de istorie, cultura, traditiei si identitate nationala a poporului evreu se desfasoara in paginile acestei minunate carti.
Destinul uman a fost de multe ori modelat profund, Biblia sau Cartea Cartilor, cum o mai gasim numita prin diverse studii, descoperindu-se a fi intr-adevar o opera a spiritului.
Demersul de a descoperi tainele Sfintelor Scripturi iti impune asumarea de responsabilitate, transmiterea mesajului dumnezeiesc catre lumea aceasta devenind pentru cercetator una din principalele prioritati.
Nu cauti doar – cel putin ca teolog – sa ti se descopere amanunte si neclaritati filologice, ci ai nevoie de dobandirea hranei sprituale.
Studiul cartilor Vechiului si Noului Testament necesita un efort solicitant
