Titlurile capitolelor acestei lucrari aduc in discutie un mare numar de subiecte cu caracter etic, lucrarea constituindu-se astfel intr-un compendiu de filozofie ale carui principii vor ramane valabile de-a lungul timpului.
Sa`di subliniaza aici necesitatea eforului personal, criticand lenea si dezinteresul celui care, folosind Soarta ca si scuza, nu face nimic..
Merita sa mai amintim si istorioara intitulata Dervisul si vulpea din care intelegem modul in care Orientul interpreteaza cuvantul qismat, adica „noroc“.
Doua dintre anecdotele din acest capitol il au ca personaj principal pe Hatim Tai, renumitul conducator arab a carui generozitate era atat de mare, incat ar fi preferat sa moara decat sa il dezamageasca pe mesagerul trimis de un rege invidios pentru a-l asasina.
In capitolul doi este ilustrata gratia salvatoare a bunavointei.
Povestea, precum multe altele din carte, poate sau nu sa se bazeze pe o intamplare reala; dar introducand in povestile sale diferite personaje care au existat in realitate, Sa`di creeaza fundalul palpitant si in acelasi timp instructiv specific legendelor, ce se intrepatrunde cu preceptele morale care abunda in cartea sa. „Religia“, spunea el, „consta numai in serviciul adus oamenilor; ea nu se rezuma la matanii, la covorul pentru rugaciune sau la obiceiul de a cersi“.
Aceasta idee apare intr-o istorioara din primul capitol sustinuta de un intelept la care se spune ca a venit in vizita un rege al Persiei pentru a-i cere sfatul.
Aceasta este ideea de baza a invataturilor sale.
Religia sa a fost eminamente practica - el nu a fost adeptul recluziunii si ascetismului, ci sustinea ca indeplinirea indatoririlor fata de semeni este sinonima cu indeplinirea indatoririlor fata de Divin.
Mesajul lui Sa`di nu este cel al unui vizionar.
Titlurile capitolelor acestei lucrari aduc in discutie un mare numar de subiecte cu caracter etic, lucrarea constituindu-se astfel intr-un compendiu de filozofie ale carui principii vor ramane valabile de-a lungul timpului
