Nu credeam ca in domnul P.
Ma ridic numaidecat ca sa ma dau jos si, cand trec pe langa fetita, ea se indreapta catre mine si cu o voce dulce, ca vocea unui inger, ma intreaba: Iubesti tu pe Dumnezeu?.
Ce sa fie, ma intreb eu? Ce s-a intamplat? Cand ma tot gandeam, care sa fie pricina acestei schimbari a fetitei, ma pomenesc ca se opreste trenul in gara Ploiesti.
Un gand serios se asternuse pe acea frunte de copil, pe care necazul, mahnirea nu o posomorasera inca.
Ma priveste de sus si nu mai surade la mine.
De la un timp insa, o schimbare ciudata se produse in infatisarea copilului.
Inima mea a devenit si mai apropiata de ea, cand am vazut ca raspunde surasului meu.
Ii suradeam.
Am inceput sa o incurajez cu privirea.
Eram incantat de dragalasenia ei.
Avea aerul ca e pe deplin multumita si parca ar fi zis: Sunt fericita aici, langa mama mea.
Aceasta dragalasa fetita sta langa mama sa si, pe tot drumul nu a incetat de a canta cu jumatate de voce, ridicand, din timp in timp, ochii sai albastri catre mama sa.
In vagon, era in fata mea o doamna de varsta mijlocie, cu o fetita de 5-6 ani.
Ma duceam la Ploiesti, cu trenul.
Cum am zis, acum zece ani, eram student.
O imprejurarea minunata a fost pricina schimbarii mele.
Acum zece ani, eram si eu dintre aceia care isi fac o placere din a batjocori numele lui Dumnezeu si cele sfinte. - E adevarat, imi raspunde el, nu am fost ceea ce sunt astazi. dumneata esti licentiat in drept, nu in teologie, ai trait in alte societati de oameni.
Intr-una din zile, i-am facut urmatoarea intrebare: - Mult as dori sa stiu si eu, daca se poate, cum ai devenit asa de credincios
Ca, de...
Si nu numai atat.
I-am si spus lucrul acesta. sa gasesc o persoana asa de religioasa.
Nu credeam ca in domnul P
